ICCJ. Decizia nr. 2291/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, la 9 iunie 2004, sub nr. 161, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, potrivit deciziei nr. 137, pronunțată la 20 ianuarie 2004, de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, actualizarea pensiei de serviciu.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că, potrivit O.G. nr. 83/2000, O.G. nr. 187/2001 și H.G. nr. 403/2001, răspunsul negativ primit, că nu i se cuvine actualizarea pensiei de serviciu prin includerea sporului de 15%, este nelegal.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 83/F, pronunțată la 1 iunie 2004, a admis cererea, a obligat pârâta să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului, conform prevederilor O.G. nr. 83/2000 a H.G. nr. 403/2001, O.U.G. nr. 187/2001, în sensul includerii în calculul acesteia a sporului de vechime în magistratură în procent de 20% și a sporului de condiții deosebite de muncă, de 15%, începând cu 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002.
A obligat pârâtul să comunice Casei Naționale de Pensii, nou cuantum al pensiei de serviciu la datele 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, în vederea plății diferențelor cuvenite până la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin răspunsul negativ dat reclamantului, pârâtul a ignorat principiul consacrat în Legea nr. 92/1992, în sensul că potrivit art. 103 alin. (1) din lege, trebuie avut în vedere atât salariul de bază, care constituie indemnizația lunară de încadrare (80%), sporul pentru vechime în muncă, cât și sporul de stabilitate ("adausul" pentru vechime în magistratură), precum și alte sporuri și indemnizații avute în vedere la data pensionării, din care să se deducă sumele prevăzute de reglementările legale privind "impozitul pe salariu".
De asemenea, trebuia avut în vedere prevederile ce stabilesc renumerația lunară a magistraților în activitate - pct. 4 din O.G. nr. 83/2000, respectiv art. 2 din Legea nr. 50/1996, lucru pe care pârâta nu l-a aplicat la stabilirea cuantumului pensiei reclamantului.
Instanța de fond a mai reținut că reclamantul a beneficiat în timpul activității de procuror-inspector, de spor de vechime în magistratură de 20% și de un spor pentru conducere deosebită de 15%, care nu au fost luate în calcul la stabilirea corectă a pensiei de serviciu și că noul cuantum urmează să fie comunicat Casei Naționale de Pensii, la data de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001, 1 ianuarie 2002, în vederea plății diferențelor cuvenite până la zi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul Public de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească și ale O.G. nr. 83/2000, prin modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
S-a precizat că actualizarea pensiilor magistraților pensionați anterior aplicării O.G. nr. 83/2000, s-a efectuat numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în Anexa nr. 1, corespunzător funcției îndeplinite la data pensionării, cu luarea în calcul a salariului de bază, a indemnizațiilor și a sporurilor aferente funcției respective, concluzionând că intimatul nu poate beneficia concomitent, atât de coeficientul de multiplicare, cât și de adaosul la indemnizația de încadrare.
De asemenea, s-a mai susținut că intimatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 1 H.G. nr. 403/2000, că greșit s-a dispus obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu începând cu 1 ianuarie 2002, precum și a acordării sporului de 15%.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că numai critica privind acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă se justifică, celelalte fiind lipsite de temei legal.
Rezultă că potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 177/2002, pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și la parchete se acordă un spor de 15% din indemnizația brută lunară, proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții, ceea ce înseamnă că acesta se acordă numai persoanelor aflate în activitate, și nu celor pensionate.
Cum instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale pe acest aspect, urmează ca, modificând sentința atacată, să fie înlăturat din calcul acest coeficient, celelalte dispoziții fiind menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2352/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1535/2005. Contencios → |
|---|
