ICCJ. Decizia nr. 2365/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2365/2005
Dosar nr. 8665/2004
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 374/CA/2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia tardivităţii cererii de suspendare a ordinului; a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1225 din 24 decembrie 2003, emis de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării; a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de SC A. SRL Oradea, împotriva Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării; nu a acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut pe cererea de suspendare a actului administrativ atacat, că aceasta nu este tardivă, întrucât Legea nr. 29/1990 nu prevede nici un termen de recomandare sau decădere vis-à-vis de această solicitare.
Privind suspendarea actului în litigiu - Ordinul nr. 1225/2003, emis de pârât, s-a apreciat că, în speţă, nu sunt întrunite dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, motiv pentru care prima instanţă a respins-o.
Pe fondul pricinii, s-a reţinut că în baza probelor administrate, ordinul atacat este legal, vis-à-vis de dispoziţiile OG nr. 124/1998, aprobată prin Legea nr. 629/2001 şi art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, SC A. SRL Oradea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., greşit, prima instanţă reţinând că recurenta-intimată nu a fost lezată într-un drept al său prevăzut de lege, atâta vreme, cât actul administrativ atacat contravine legilor în vigoare speciale în speţă.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Pe cererea de suspendare a ordinului în litigiu, corect instanţa de fond a apreciat că nu este tardivă, de vreme ce Legea nr. 29/1990, art. 9, nu impune nici un fel de termen în care aceasta poate fi făcută.
Pe fondul ei, însă, instanţa a apreciat în raport cu probatoriile, că în speţă, nu sunt întrunite dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, în mod cumulativ, nerezultând o pagubă iminentă în patrimoniul recurentei-reclamante.
Privitor la anularea Ordinului nr. 1225/2003, emis de intimat, s-a reţinut corect că în cauză, prin acest act administrativ nu i-a fost cauzat recurentei, un drept recunoscut de lege, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, instituindu-se doar obligaţia pentru furnizorul de instruire, de a obţine un aviz de funcţionare conform noii legi. De altfel, recurenta avea posibilitatea de a-şi reînnoi avizul în termen, reînnoirea acestui aviz neconducând la ideea încălcării vreunui drept câştigat, ci reprezentând de fapt o condiţie legală.
Referitor la neelaborarea ghidului prevăzut de art. 4 lit. f) din metodologie, s-a reţinut corect că nu constituie un element de nelegalitate al ordinului în litigiu, întrucât acest ghid este doar un îndreptar metodologic.
Nici motivul privitor la încălcarea principiului liberei concurenţe de către intimat, nu poate fi primit de instanţa de recurs, întrucât retragerea avizului de funcţionare în situaţia în care furnizorul de instruire obţine la 3 examene, un procent de trecere sub 50%, întrucât este vorba doar de o pregătire temeinică a cursanţilor, şi nu de o încălcare a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 21/1996.
Faţă de aceste considerente, se apreciază de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de SC A. SRL Oradea, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Oradea împotriva sentinţei nr. 374 din 7 iunie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 1512/2004, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2367/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
