ICCJ. Decizia nr. 2347/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 15 aprilie 2004, reclamanta D.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii din 2 martie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins solicitarea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, sub motivarea că reclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii Mureș, în afara termenului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 586/2002 (31 decembrie 2003).
Cererea a fost adresată mai întâi Tribunalului Mureș care, prin sentința civilă nr. 563 din 17 mai 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Prin sentința civilă nr. 198 din 5 iulie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei D.S., ca nefondată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei a fost înregistrată în afara termenului prevăzut de legislația în vigoare la acea dată - 31 decembrie 2003, astfel că nu poate fi soluționată favorabil.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta D.S.
în esență, recurenta susține că s-a adresat de mai multe ori pârâtei, înainte de expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 586/2002, dar a fost refuzată, sub motivația că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 nu se acordă persoanelor născute în localitatea de refugiu.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 105/1999, modificată și completată, coroborate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 586/2002, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța menționată se puteau depune până la data de 31 decembrie 2003.
Ulterior, prin Legea nr. 323/2004, termenul de depunere a cererilor a fost prelungit până la 31 decembrie 2006.
în cauză, din materialul probator administrat, rezultă că reclamanta s-a adresat pârâtei Casa Județeană de Pensii Mureș, la data de 27 februarie 2004, în afara termenului prevăzut de legislația în legislația în vigoare la acea dată (31 decembrie 2003).
Recurenta susține, însă, că s-a adresat de mai multe ori pârâtei, înaintea expirării acestui termen, dar i s-a refuzat primirea cererii, sub motivația că persoanele născute în timpul refugiului nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Totodată, la dosarul cauzei s-a depus copia adresei nr. 41993 din 2 martie 2004, prin care pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș îi răspunde reclamantei, la o petiție înregistrată la 10 februarie 2004, comunicându-i că nu poate soluționa cererea, întrucât a depășit termenul prevăzut de lege.
Prin cererea adresată acestei instanțe, la 28 martie 2005, recurenta susține că la 9 august 2002 s-a adresat pârâtei, împreună cu fratele său, S.A., a cărui cerere a fost soluționată prin hotărârea nr. 918 din 30 septembrie 2002.
în virtutea rolului său activ, instanța de fond avea obligația să clarifice toate aceste aspecte, înlăturând orice dubiu referitor la temeinicia cererii formulate.
Pentru aceste motive a fost admis recursul declarat, a fost casată sentința atacată, trimițându-se cauza, spre soluționare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2090/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2159/2005. Contencios → |
|---|
