ICCJ. Decizia nr. 2353/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin hotărârea nr. 80 din 26 iunie 2004, C.C. C. a decis instituirea măsurii de administrare specială la C.C. V. Simian, începând cu data de 5 iulie 2004, având în vedere constatările înscrise în procesul-verbal nr. 87 din 21 iunie 2004, privind situația economico-financiară și realizarea principalilor indicatori economico-financiari și de prudențialitate bancară, încheiat de organul de control al C.C. C. Din procesul-verbal sus-menționat rezultă că organizația coperatistă de credit înregistrează un nivel al activității extrem de redus, neexistând perspectiva de redresare a activității acesteia în viitorul apropiat și un nivel al fondurilor proprii, la data de 31 aprilie 2004, de 104.257 mii lei, cu mult sub limita prevăzută la art. 7 alin. (1) din Normele Băncii Naționale a României nr. 13/2002 privind capitalul minim al organizațiilor cooperatiste de credit și capitalul agregat minim al rețelelor cooperatiste de credit.
Analiza a fost efectuată urmare a solicitării Băncii Naționale a României către C.C. C., de a prezenta situația privind nivelul fondurilor proprii la 31 mai 2005, aferent fiecărei cooperative afiliate.
împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, C.C. V. Simian, soluționată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, prin hotărârea nr. 450 din 22 iulie 2004, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, această autoritate a reținut că măsura de administrare specială a fost luată în conformitate cu prevederile art. 198 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 191 lit. d) din O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată și modificată prin Legea nr. 200/2002, iar această măsură a fost impusă prin Ordinul viceguvernatorului nr. 305 din 13 iulie 2004 și motivat de împrejurarea că la data de 31 mai 2004, fondurile proprii ale cooperativei erau sub 3 miliarde lei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, C.C. V. Simian, în temeiul art. 202 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut, în esență, că au fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 97/2000, Titlul V Cap. I și II art. 194-201, cu privire la instituirea măsurii administrării speciale.
A precizat că nu se putea substitui măsura supravegherii speciale cu măsura administrării speciale, iar în speță nu au existat premisele prevăzute de art. 198 lit. a) - c), pentru a se dispune măsura administrării speciale.
A mai arătat că unitatea a înregistrat indicatorii de solvabilitate și indicatorii de prudență bancară pozitivi, cu mult peste limitele stabilite de Banca Națională a României, prin regulament.
Recursul este nefondat.
Susținerile recurentei privind nelegalitatea hotărârilor atacate, întrucât au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, titlul V, precum și normele Casei Centrale privind supravegherea cooperativelor de credit din rețeaua C., emise în februarie 2003, în sensul că măsurile sancționatorii se aplică în mod cronologic, sunt nefondate.
O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, cu modificările și completările ulterioare, nu condiționează aplicarea măsurii de administrare specială, de aplicarea inițială a măsurii de supraveghere specială.
Potrivit prevederilor art. 194 alin. (2) din ordonanța de urgență menționată: "Casa Centrală va putea hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale și a administrării speciale a cooperativelor de credit afiliate".
Aplicarea uneia sau alteia dintre cele două măsuri depinde de îndeplinirea condițiilor prevăzute expres de legiuitor la art. 195, respectiv art. 198 din aceeași ordonanță de urgență, astfel:
Potrivit prevederilor art. 195 alin. (1): "Consiliul de administrație al Casei Centrale poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale a organizațiilor cooperatiste de credit pentru încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum și în cazul unei situații financiare precare, constatate în urma efectuării inspecțiilor și/sau analizei raporturilor organizațiilor cooperatiste de credit".
Potrivit prevederilor art. 198 din O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile de credit: "Măsurile de administrare specială a organizațiilor cooperatiste de credit pot fi dispuse în situația în care Casa Centrală la care este afiliată, constată sau este sesizată cu privire la următoarele situații:
a) există date certe care conduc la concluzia că organizația cooperatistă de credit va deveni insolvabilă în următoarele 90 de zile;
b) măsurile de supraveghere specială nu au dat rezultate într-o perioadă de până la 120 zile sau
c) nivelul indicatorului de solvabilitate se situează sub limita stabilită de Banca Națională a României, prin reglementări emise în acest scop".
Prin urmare, susținerile recurentei privind aplicarea cronologică a acestor măsuri, sunt neîntemeiate.
Potrivit datelor consemnate în procesul-verbal privind situația economico-financiară a cooperativei de credit și realizarea principalilor indicatori economico-financiari și de prudență bancară la 31 mai 2004, rezultă, comparativ cu datele înregistrate la 31 decembrie 2003, o diminuare a capitalului propriu cu 11,8%, a fondurilor proprii cu 11,2%, iar indicatorii privind rata rentabilității activității de bază, rata profitului sunt negativi, datorită faptului că unitatea a înregistrat pierdere.
Din situația privind patrimoniul cooperativei de credit, efectuată comparativ la data de 31 decembrie 2003 și la data de 31 mai 2004, se constată că veniturile înregistrează o descreștere lună de lună, datorită volumului mic de plasamente (277,1 mil. lei), veniturile lunare sunt de 9,8 mil. lei din dobânzi la împrumuturi și de 3,4 mil. lei din comisioane. La data controlului, cheltuielile au depășit veniturile, acumulându-se o pierdere de 17,3 mil. lei, împrumuturile acordate sunt foarte mici, în timp ce cheltuielile cu salariile și fondurile speciale sunt de 17,1 mil. lei și reprezintă 72% din totalul cheltuielilor. De asemenea, s-a constatat că nu sunt atrageri de depozite, de fond social și/sau de părți sociale care să poată fi plasate în împrumuturi, dar nici solicitări de împrumuturi nu sunt, datorită distanței mici față de orașul Drobeta Turnu Severin.
Față de cele arătate mai sus, recursul se vădește a fi nefondat și s-a dispus respingerea acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2442/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2355/2005. contencios → |
|---|
