ICCJ. Decizia nr. 2508/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 8 ianuarie 2002, la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, sub nr. 114, reclamantul Sindicatul Liber Independent R. Bîrlad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC R. SA Bîrlad și Ministerul Industriilor și Resurselor București, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.03/596 din 2 noiembrie 1999, pentru suprafața de 11 ha aferentă Ștrandului și Stadionului.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că au deținut terenul, încă din anul 1970, fiindu-i atribuit prin decizie și că în baza aprobărilor legale, au construit obiectivele Ștrand și Stadion pe cele 11 ha, fără a i se stânjeni folosința vreodată.
La termenul din 1 iulie 2003 s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de reclamant și pârâta SC R. SA Bîrlad, a pârâților Consiliul Local Municipal Bîrlad și A.P.A.P.S. București care, prin întâmpinări, au invocat excepții privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, a tardivității și inadmisibilității acțiunii.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 90, pronunțată la 4 iunie 2003, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a tardivității acțiunii invocată de pârâta SC R. SA Bîrlad, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor București, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. București invocată de aceasta, și a respins în fond acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber Independent R. Bîrlad.
De asemenea a respins cererea de chemare în garanție a Consiliului Local Municipal Bîrlad, formulată de reclamanți și cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S., formulată de pârâta SC R. SA Bîrlad.
S-a dispus obligarea reclamanților la 11.800.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC R. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 183 din 30 ianuarie 1970, emis de Ministerul Agriculturii și Silviculturii, s-a transferat din administrarea operativă a I.A.S. Bîrlad, în administrarea operativă a Consiliului Popular al municipiului Bîrlad, suprafața de 11 ha arabil, necesară pentru constituirea bazei sportive a orașului Bîrlad.
Prin deciziile nr. 129 și nr. 138 din 28 martie 1970 s-a transmis din administrarea operativă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Bîrlad, în administrarea operativă a fabricii de rulmenți Bîrlad, suprafața de 11 ha, iar prin decizia nr. 12 din 3 aprilie 1970 s-a transmis din administrarea acesteia, în cea a Comitetului Sindicatului din cadrul acestei întreprinderi, în scopul amenajării unei baze sportive.
S-a mai reținut că fosta Fabrică R. Bîrlad s-a înființat ca SC R. Bîrlad SA, în anul 1990 și a figurat în evidențele fiscale până în anul 1993, cu suprafața de 1.287.271, 48 mp teren de stat în folosință, în această suprafață fiind inclusă și suprafața în litigiu.
în ce privește reclamantul, instanța a reținut că, deși a făcut dovada calității procesuale active, nu a făcut dovada cu acte, că a păstrat acel drept de administrare operativă asupra terenului și nici nu a îndeplinit formalitățile legale pentru transformarea acestuia în drept de proprietate, cum, de altfel, nici pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul Consiliul Local Bîrlad, susținând în motivare că greșit s-a respins cererea de chemare în garanție cu care au fost de acord, terenul în discuție neaparținând intimatei SC R. SA Bîrlad.
De asemenea, s-a precizat că respingerea cererii nu a fost motivată și nici excepțiile invocate.
împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs, și reclamantul Sindicatul Liber Independent R. Bîrlad, care a invocat prevederile art. 307 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină.
De asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a argumentat în nici un fel respingerea excepțiilor invocate și nici a cererii de chemare în garanție și nici nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursurile sunt fondate.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași este nelegală și netemeinică.
Rezultă, într-adevăr, că instanța nu a analizat excepțiile invocate, nu a argumentat respingerea acestora, după cum nu a motivat nici respingerea cererii de chemare în garanție.
De asemenea, rezultă că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate și care era hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv adresa nr. 6473 din 28 februarie 2002, emisă de Primăria municipiului Bîrlad, din care rezultă că terenul în discuție a fost transmis în administrare directă sindicatului, și că acesta a fost inclus în patrimoniul societății, deși nu-i este necesar desfășurării activității.
Având în vedere prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2581/2005. Contencios → |
|---|
