ICCJ. Decizia nr. 2498/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2004, A.R.R. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1643 din 1 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, intimată fiind SC S.T. SRL, solicitând casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate.
în motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit, instanța de fond a considerat că măsura administrativă de anulare a licenței de execuție seria LT nr. 27918, pentru traseul București - Ciuperceni, s-a făcut abuziv și a obligat pe recurentă să elibereze reclamantei, licența de execuție pe traseul București - Ciuperceni.
S-a precizat că anularea licenței s-a făcut de recurentă, cu respectarea prevederilor art. 44 lit. f) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 privind Normele metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cu modificările și completările ulterioare, prin controale în trafic, analiza jurnalului de mișcare din autogările utilizate.
De altfel, a precizat recurenta, nici intimata nu a contestat că nu a executat cursele București - Ciuperceni, în perioada 1 aprilie 2004 - 30 aprilie 2004, dar a invocat faptul că nu s-ar fi asigurat condiții de cazare personalului angajat între cele două semicurse, deși nici o prevedere a caietului de sarcini depus la dosar nu prevede această obligație.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 1644 din 1 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC S.T. SRL, în contradictoriu cu A.R.R. și a anulat măsura administrativă luată de pârâtă, de anulare a licenței de execuție seria LT nr. 27918, pentru traseul București - Ciuperceni și a obligat pe recurenta-pârâtă să elibereze reclamantei, licența de execuție pe traseul București - Ciuperceni.
Hotărârea atacată este nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis, iar pe fondul cauzei acțiunea va fi respinsă, întrucât actul administrativ atacat nu este un act abuziv de natură a vătăma un drept prevăzut de lege, pentru intimata-reclamantă.
Din actele cauzei, rezultă în mod cert că în perioada 1 aprilie 2004 - 30 aprilie 2004, intimata nu a efectuat cursele pe traseul București - Ciuperceni, așa cum era prevăzut în licența emisă acesteia. Această neefectuare a curselor s-a datorat culpei intimatei, iar sancționarea ei s-a făcut de către recurentă, în limitele legii, în raport cu caietul de sarcini întocmit. Așa numita cazare pretinsă de intimată nu era o situație de neînlăturat și determinantă de natură a condiționa neefectuarea curselor timp de o lună, dovada - procesul-verbal din care rezultă că această situație a putut fi soluționată, cursele fiind reluate.
Așa fiind, recursul fiind întemeiat, a fost admis conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2581/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2983/2005. Contencios → |
|---|
