ICCJ. Decizia nr. 2581/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 26 februarie 2004, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Argeș, anularea deciziei de revizuire nr. R2107 din 22 ianuarie 2004, prin care i s-a recunoscut numai o parte din stagiul militar, ca fiind îndeplinit în condițiile Legii nr. 309/2002.
Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 92/CA din 3 mai 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești.
Prin sentința nr. 89/F-C din 21 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 6983 din 16 septembrie 2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești.
Luând cauza în examinare, instanța învestită cu judecarea acesteia a reținut că reclamantul a solicitat Comisiei de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Argeș, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 5 mai 1952 - 13 aprilie 1955.
Prin hotărârea nr. 2107 din 21 februarie 2003, Casa Județeană de Pensii Argeș a respins cererea, sub motivația că solicitantul nu a efectuat stagiul militar în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Ulterior, în urma reexaminării documentelor depuse, prin decizia nr. R2107 din 22 ianuarie 2004, hotărârea menționată a fost revizuită, în sensul că perioada 5 mai 1952 - 11 iunie 1952 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
împotriva deciziei de reexaminare a formulat contestație, reclamantul, învederând că întreaga perioadă în care a îndeplinit stagiul militar (5 mai 1952 - 13 aprilie 1955) intră sub incidența Legii nr. 309/2002.
Reclamantul a învederat că a îndeplinit stagiul militar prin muncă, în domeniul construcțiilor, fără să fi participat la instrucție.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 145/F-C din 6 decembrie 2004, a respins acțiunea reclamantului P.D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a executat decât o parte din stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 5 mai 1952 - 11 iunie 1952, care a fost recunoscută prin decizia de revizuire nr. R2107/2004. Restul stagiului militar a fost îndeplinit în U.M. 03402 (11 iunie 1952 - 10 decembrie 1953) și U.M. 04725 (10 decembrie 1953 - 13 mai 1955) care nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs, reclamantul P.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită, întrucât a îndeplinit pe toată durata stagiului militar, funcții de constructor, fără a fi instruit ca militar.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Analizând materialul probator administrat în cauză, se constată că reclamantul a făcut dovada că îndeplinește condițiile pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă de stagiu militar.
Astfel, din fișa de evidență pusă la dispoziție de U.M. 02405 Pitești, cu adeverința nr. CTP 1170 din 14 noiembrie 2003, rezultă că pe toată durata stagiului militar, reclamantul a îndeplinit funcții de constructor (manipulator materiale), fiind neinstruit.
Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă pe timpul stagiului militar într-o unitate organizată în acest scop, nu există temei pentru a-l excepta pe cel în cauză, de la recunoașterea drepturilor acordate potrivit Legii nr. 309/2002.
Faptul că se contestă de către Casa Județeană de Pensii Argeș, apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a unităților militare în care reclamantul și-a îndeplinit stagiul militar, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să îndeplinească serviciul militar obligatoriu.
în consecință, a fost admis recursul declarat, a fost casată sentința atacată și în fond, a fost admisă acțiunea reclamantului, anulându-se decizia de revizuire și obligând Casa Județeană de Pensii Argeș să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 5 mai 1952 - 13 aprilie 1955, începând cu data de 1 octombrie 2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2498/2005. Contencios → |
|---|
