ICCJ. Decizia nr. 2375/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2375/2005
Dosar nr. 8592/2004
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.F., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a anulat hotărârea nr. 9130 din 12 octombrie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde acestuia, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut din actele dosarului, că reclamantul s-a născut la 8 octombrie 1941, în localitatea Folea, în timpul refugiului mamei sale, strămutată din zona ocupată a Ardealului de Nord, astfel că şi acesta, având acelaşi statut de refugiat, este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi cea a încetării stării de refugiu, respectiv 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile OG nr. 105/1999, Legii nr. 189/2000, precum şi cu Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
În motivare, s-a susţinut că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile conferite de acest act normativ, întrucât s-a născut ulterior refugiului mamei sale, respectiv la 13 luni de la strămutare.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele care au fost expulzate, cum este cazul în speţă.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că strămutarea, din motive de persecuţie etnică, a mamei reclamantului, a fost dovedită cu înscrisul oficial emis de Arhivele Naţionale, care a atestat situaţia de fapt susţinută de reclamant, astfel că acesta, născut fiind în localitatea şi în perioada de refugiu a mamei sale, este îndreptăţit să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 448 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2373/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2386/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
