ICCJ. Decizia nr. 2463/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând anularea hotărârii nr. 1635 din 23 decembrie 2003.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea, întrucât, prin actele depuse la dosar, a făcut dovada că părinții săi au fost refugiați și că s-a născut în refugiul acestora și, astfel, că este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de această lege.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 473 din 30 martie 2004, a admis acțiunea reclamantei S.D. A anulat hotărârea nr. 1635 din 23 decembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Sălaj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 7 iunie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a făcut dovada că părinții reclamantei s-au refugiat din Ardealul de Nord, în localitatea Timeria.
în perioada în care familia s-a aflat în refugiu, respectiv la data de 7 iunie 1943 s-a născut reclamanta care beneficiază, începând cu această dată și până la data limită prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de drepturile prevăzute de această lege, având în vedere că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod expres și limitativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit, prima instanță a admis cererea reclamantei, întrucât nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut ulterior sau în timpul refugiului, în acest sens fiind Precizările Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale nr. 1821/2001 date în vederea aplicării contrare a acestei legi.
Recursul este nefondat.
Nu se contestă faptul că reclamanta S.D. s-a născut la data de 7 iunie 1943, în localitatea de refugiu a părinților săi.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Faptul că se invocă de către recurentă, Precizările Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale nr. 1821/2001, date pentru aplicarea unitară a Legii nr. 189/2000, nu este de natură a modifica soluția instanței și implicit, să dea o altă interpretare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale poate emite norme pentru aplicarea unitară a Legii nr. 189/2000, norme care, însă, nu pot fi contrare legii și nu pot adăuga la lege.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2571/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2573/2005. Contencios → |
|---|
