ICCJ. Decizia nr. 2571/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 7 iulie 2004, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 10038 din 25 iunie 2004 și să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că prin cererea adresată Casei Județene de Pensii Dolj a solicitat să se constate că în perioada 18 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956 a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, sens în care a depus și mijloace de probă, dar pârâta i-a respins cererea.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 609 din 21 octombrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul nu a efectuat stagiul militar în perioada menționată în acțiune, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a susținut că în mod greșit, instanța de fond i-a respins acțiunea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, deoarece unitățile în care a îndeplinit stagiul militar - U.M. 04967 și U.M. 03807, au fost adevărate detașamente de muncă forțată și nicidecum unități de instruire.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Din livretul militar Seria Dr. nr. 043389, depus în copie la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul a îndeplinit stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii. De asemenea, în adresa nr. 1009099 din 21 octombrie 2004, a Arhivelor Naționale, se specifică faptul că din cercetarea evidențelor deținute s-a constatat că U.M. 04967 nu figurează că a funcționat ca detașament de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recurentul nu a prezentat nici un alt mijloc de probă din care să rezulte că a îndeplinit stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, prin Legea nr. 309/2002, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor stabilite prin actul normativ menționat: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentele să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat este nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2586/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2463/2005. Contencios → |
|---|
