ICCJ. Decizia nr. 2674/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2003, la Curtea de Apel Iași, O.N.R.C., în contradictoriu cu C.C.I. Iași, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 147 din 20 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de către C.C.I. Iași, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.
în motivarea cererii, recurentul a susținut că acțiunea formulată de C.C.I. a României nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât "legiuitorul a înțeles să prevadă în mod expres o bază contractuală, de natură comercială, pentru accesul camerelor de comerț și industrie, la bazele de date ale O.N.R.C., împrejurare ce determină inadmisibilitatea acțiunii".
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că în baza O.U.G. nr. 129/2002, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 156/2002 și, ulterior aprobată prin Legea nr. 505/2003, bazele de date ale agenților economici au fost preluate de către O.N.R.C., în sensul de utilizare de către C.C.I. a României, a municipiului București, și de către C.C.I. teritoriale, a informațiilor cuprinse în bazele de date pe bază contractuală. Așa fiind, a susținut recurenta, nu se poate reține un refuz nejustificat al O.N.R.C., cel mult reclamanta putând solicita obligarea recurentului la încheierea unui contract care să reglementeze accesul la bazele de date în discuție și care nu se poate face gratuit, ci contracost.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la 20 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Totodată, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.C.I. Iași și s-a obligat pârâtul să acorde sprijinul necesar reclamantei, privind punerea la dispoziție a modificărilor intervenite asupra bazei de date privind agenții economici în condițiile impuse de lege.
Cu privire la recursul declarat, se constată că primul motiv de recurs este neîntemeiat. Reclamanta are dreptul potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 să promoveze o cerere de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 4 din Decretul - lege nr. 139/1990, astfel încât acțiunea este admisibilă.
Cu privire la temeinicia cererii de chemare în judecată, este de observat că în cauză nu se conturează un refuz nejustificat al recurentei în îndeplinirea dispozițiilor art. 4 din Decretul - lege nr. 29/1990.
Este corect că potrivit acestor dispoziții normative: "organele centrale și locale de stat sunt obligate să acorde sprijin C.C.I. teritoriale, în vederea realizării scopului pentru care au fost înființate și realizării acțiunilor pe care le inițiază". Comunicarea datelor solicitate se face, însă, avându-se în vedere dispozițiile O.G. nr. 129/2002, republicată prin O.U.G. nr. 156/2002, pe bază contractuală, aceasta presupunând achitarea taxelor și tarifelor aferente serviciilor prestate pentru organisme guvernamentale, subiecte de drept privat, conform Legii nr. 26/1990.
O eventuală scutire de la plata taxelor și tarifelor pentru o anumită categorie de solicitanți, trebuia expres menționată în lege.
Așa fiind, se constată că refuzul invocat de reclamantă în acțiune, privind pe recurent, de a-i comunica datele solicitate, nu este neîntemeiat, astfel că sub acest aspect, recursul a fost admis, iar pe fondul cauzei, acțiunea a fost respinsă conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3285/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2583/2005. Contencios → |
|---|
