ICCJ. Decizia nr. 3158/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2004, la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 6239, venită prin declinare de competență de la Tribunalul Hunedoara, reclamanții K.E. și F.A. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Comerțului București și SC F. SA Deva, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0008 din 30 octombrie 1992, în sensul excluderii suprafeței de 5535 mp, precum și obligarea la predarea acestui teren.
în motivarea acțiunii s-a precizat că terenul este proprietatea tabulară a antecesorilor lor, M.L. și D.E., decedați, că acesta nu a fost niciodată proprietatea statului.
Pârâții, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate a acțiunii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 217, pronunțată la 19 noiembrie 2004, a admis excepțiile formulate de pârâții SC F. SA Deva și Ministerul Economiei și Comerțului București, a respins acțiunea și a obligat pe reclamanții K.E. și F.A., la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC F. SA Deva.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul fiind transcris în C.F., devine opozabil față de terți de la data înregistrării și că acțiunea se impune a fi respinsă ca tardiv formulată.
De asemenea, s-a mai reținut că acțiunea este și inadmisibilă, întrucât reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, fiind înregistrată direct la instanță.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanții, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței, cu trimiterea spre rejudecare.
în motivarea recursului s-a susținut că cu avut cunoștință de existența actului atacat, în dosarul nr. 5108/2003, înregistrat la Judecătoria Deva, când au fost chemați în judecată de intimata SC F. SA Deva, pentru recunoașterea dreptului de proprietate, fără a fi intabulat; că s-au adresat emitentei actului, cu plângere prealabilă, la 30 ianuarie 2004, iar la 5 februarie 2004 au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.
Rezultă că recurenții au avut cunoștință de existența actului, cu ocazia chemării în judecată de către intimata SC F. SA, la Judecătoria Deva (decembrie 2003), că au formulat plângere prealabilă la 4 februarie 2004, la emitentul actului, Ministerul Economiei și Comerțului și că actul cu privire la suprafața de 5535 mp nu fusese transcris în C.F.
Legat de acest ultim aspect, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că beneficiara actului (intimata) a transcris suprafața de teren menționată în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în etape, pe ani diferiți, cu excepția celei solicitate de recurenți, astfel că nu se poate invoca opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate.
în contextul precizat, acțiunea a fost formulată în termen, cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că instanța, greșit a reținut ca întemeiate, excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate, motiv pentru care înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2983/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2697/2005. Contencios → |
|---|
