ICCJ. Decizia nr. 258/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 258/2005
Dosar nr. 2735/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 octombrie 2003, reclamantul Ş.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 5363 din 6 august 2003 şi obligarea pârâtei de emitere a unei hotărâri care să constate că este beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, deşi îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile solicitate.
Prin sentinţa civilă nr. 3/F/Cont din 14 ianuarie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5363 din 6 august 2003, emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 7 ianuarie 1959 - 6 noiembrie 1960.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că din fişa înaintată de U.M. nr. 02569 Râmnicu Vâlcea, rezultă că specialitatea militară a unităţii care l-a încorporat, era de constructor de drumuri şi poduri, reclamantul neefectuând activitate de pregătire militară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că unitatea unde reclamantul a prestat munca, a fost în folosul Ministerului Apărării Naţionale şi nu a făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, care se afla în subordonarea Ministerului de Interne.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961.
Din copia fişei de evidenţă a reclamantului, comunicată de U.M. 02569 Râmnicu Vâlcea, rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în detaşamente de muncă, în perioada 7 ianuarie 1959 - 6 noiembrie 1960, în funcţia de constructor.
Atâta timp, cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar, într-un detaşament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta intimatul, de la recunoaşterea drepturilor sale.
În caz contrar s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare în parte a muncii, datorită unor împrejurări formale.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 3/F/Cont din 14 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 257/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2582/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|