ICCJ. Decizia nr. 257/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 257/2005
Dosar nr. 2734/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2003, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 5346 din 1 aprilie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de refugiată şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1940, tatăl său, M.N. a făcut obiectul schimbului de populaţie, venind din Bulgaria, în România (cu soţia şi copiii, printre care şi reclamanta M., născută la 11 septembrie 1930, în Iali - Ceatalgea, Bulgaria) ca urmare a Tratatului româno-bulgar.
Reclamanta a precizat că numele său este M., dar persoana care a făcut înregistrarea, după venirea în România, urmare a schimbului de populaţie, a ţinut seama de numele de P., nume sub care părinţii erau cunoscuţi de rude şi prieteni aromâni.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3/CA din 15 ianuarie 2004, a admis contestaţia formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 5346 din 1 aprilie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa şi a constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de strămutată, ca urmare a schimbului de populaţie.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a fost fiica lui N.M. şi al soţiei sale, P., care în anul 1940, a făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a Tratatului româno-bulgar, stabilindu-se în România.
Cum printre populaţia de origine aromână, părinţii erau cunoscuţi sub numele de P., persoana care a făcut înregistrarea în registrul de naşteri, a trecut acest nume la rubrica numele tatălui şi al mamei.
Însă, din declaraţiile autentificate ale martorilor rezultă că N.M. este aceeaşi persoană cu P.N., cu M.N., iar M.P. este una şi aceeaşi persoană cu P.E.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că reclamanta nu a dovedit că numele de M. este acelaşi cu Mi. şi P.
S-a susţinut că martorii nu au făcut depoziţii privind perioada persecuţiei, iar potrivit actului de deces al tatălui reclamantei, M.N., avea ca autor pe A., or în actul de strămutare a fost menţionată litera „T".
Recurenta a sesizat şi neconcordanţa în ce priveşte numele mamei contestatoarei, N.P., care figurează în actul de strămutare, P.E., precum şi cea care priveşte ziua naşterii contestatoarei, în certificatul de căsătorie este menţionată ziua de 8, iar în buletinul de identitate, ziua de 11.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (...) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, tatăl recurentei, N.M., împreună cu familia, a fost strămutat în anul 1940, din Bulgaria, în România, conform Tratatului româno-bulgar de la Craiova din 7 septembrie 1940.
În ce priveşte inadvertenţele semnalate de recurentă, se constată că se află la dosarul cauzei, mai multe declaraţii autentice date în faţa notarului public, din care rezultă că:
- recurenta C.M., născută la data de 11 septembrie 1930, în Iali - Ceatalgea, Bulgaria, este născută P.M. şi în unele acte de stare civilă figurează cu numele de M.M.;
- tatăl reclamantei, N.M. este una şi aceeaşi persoană cu P.N. şi cu M.N.;
- mama reclamantei, M.P. a fost una şi aceeaşi persoană cu P.E.
Astfel, intimata-reclamantă a făcut dovada că împreună cu părinţii şi fraţii au făcut obiectul unui schimb de populaţie, în anul 1940.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind legală, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 3/CA din 15 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2569/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 258/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
