ICCJ. Decizia nr. 2587/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2587/2005
Dosar nr. 532/2005
Şedinţa publică din 18 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 28/2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanţii M.F., M.D. şi M.I., împotriva pârâţilor C.C., N.I., I.V. şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru anularea Ordinului nr. 5360/2000, emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, titularizarea reclamanţilor pe posturile ocupate în urma concursului organizat în anul 2000 şi încadrarea maiştrilor instructori, conform pregătirii lor, cu plata de daune morale şi cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin ordinul contestat a fost aprobată Metodologia privind încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2001 - 2002, metodologie care permite menţinerea în funcţia de profesor a maiştrilor de lucru manual.
Menţinerea acestora este condiţionată de înscrierea la o formă de învăţământ superior, în termen de 8 ani de la data intrării în vigoare a Legii învăţământului nr. 128/1997, termen care, nefiind expirat la data introducerii acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, nu se justifică admiterea acţiunii reclamantului.
Instanţa fondului a mai reţinut faptul că argumentul reclamanţilor potrivit căruia, deşi au participat la concursul de titularizare pe post, au fost menţinuţi pe posturile de suplinitori şi în schimb, maiştrii instructori au fost păstraţi ca titulari, îngrădindu-se, astfel, dreptul celor dintâi la muncă, este nefondat. Aceasta, deoarece contestă un ordin dat în anul 2000, iar reclamanţii au participat la concursul organizat în anul 2003.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul M.F., ceilalţi reclamanţi neînţelegând să facă uz de această cale de atac.
În motivarea recursului au fost aduse următoarele critici, sentinţei:
Prin menţinerea, ca titulari pe posturi la materia educaţie tehnologică, a maiştrilor instructori şi ca suplinitori, a specialiştilor cu pregătirea corespunzătoare şi examenul de titularizare susţinut, au fost încălcate prevederile Codului muncii, prin aceea că se încalcă dreptul la muncă a celor din urmă.
De asemenea, prin emiterea unui ordin în baza căruia, aceiaşi maiştri instructori sunt menţinuţi în funcţiile de profesori titulari, deşi nu au dreptul de a preda decât la şcolile de arte şi meserii, sunt încălcate nu doar dispoziţiile legii învăţământului, ci şi cele ale Codului penal, referitoare la abuzul în serviciu. Aceleaşi dispoziţii ale ordinului contestat, încalcă dispoziţiile legale şi constituţionale privitoare la egalitatea în drepturi.
Este criticată şi argumentarea referitoare la timpul de 8 ani acordat pentru completarea studiilor de către maiştrii instructori, perioadă care a fost prevăzută pentru rămânerea lor eventuală pe posturile de maiştri, iar nu de profesori, cum sunt în prezent.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că problema dedusă judecăţii constă în nemulţumirea reclamantului-recurent, pentru faptul că, prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, contestat, au fost menţinuţi în funcţia de profesori, foştii maiştri de lucru manual la toate clasele V-VIII, deşi aceştia ar avea dreptul de a preda la şcolile de arte şi meserii; nu s-au titularizat pe post prin examen; nu au studiile corespunzătoare cerute de Legea nr. 128/1997 şi ocupă posturile pentru care, reclamanţii au dat concurs de titularizare.
Tot în mod corect însă, aceeaşi instanţă a rezolvat problema dedusă judecăţii.
Astfel, recurentul însuşi recunoaşte că ordinul contestat a fost anulat prin Ordinul nr. 5644/2003.
În condiţiile anulării lui, instanţa de judecată nu mai poate dispune încă o dată aceeaşi măsură, pentru singurul motiv că un act inexistent nu poate fi cenzurat de către instanţa de judecată.
Pe de altă parte, dreptul aceluiaşi recurent, de a se titulariza pe post, s-a născut abia în anul 2003, când a participat la concursul de titularizare ori ordinul atacat a fost emis în anul 2000, ceea ce face imposibilă, abrogarea retroactivă a efectelor actului administrativ. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, acest ordin a reglementat metodologia privind mişcarea personalului din învăţământul preuniversitar pentru anul 2001 - 2002, deci anterior participării recurentului la concurs.
În aceste împrejurări, nu se poate susţine nici încălcarea prevederilor constituţionale şi nici cele ale Codului muncii, cu atât mai mult, cu cât şi acestea au intrat în vigoare ulterior emiterii ordinului, respectiv, anul 2003.
Cât priveşte încălcarea textului legii penale, trebuie observat că, de vreme ce dispoziţiile legii civile nu au fost încălcate pentru considerentele expuse, nu se poate reţine nici încălcarea celor penale.
Dat fiind faptul că într-un proces civil de contencios administrativ, nu pot fi invocate dispoziţii ale legii penale, ca temeiuri pentru admiterea acţiunii, acestea nici nu vor fi analizate în prezenta cauză.
În consecinţă, nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea recurentului va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.F., împotriva sentinţei civile nr. 28 din 11 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2582/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2604/2005. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
