ICCJ. Decizia nr. 2606/2005. Contencios. Anulare parţială proces-verbal de control D.S.V.L.Î.F.V. şi anulare parţială decizie M.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2606/2005
Dosar nr. 1012/2004
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 septembrie 2003, reclamanta SC P.P. SRL Cluj-Napoca a solicitat anularea parţială a deciziei nr. 285/2003, a Ministerului Finanţelor Publice, în ce priveşte pct. 1 din decizie, anularea parţială a procesului-verbal de control nr. 21939/2003, emis de Direcţia de Supraveghere Vamală şi Luptă împotriva Fraudelor Vamale, cu privire la majorările de întârziere şi penalităţile aferente T.V.A., precum şi înlăturarea obligaţiei de plată a acestor datorii, de 36.892.631 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că în perioada septembrie 2001 - iunie 2002, reclamanta a efectuat 5 importuri de jucării, beneficiind de regim vamal preferenţial, deoarece mărfurile au fost însoţite de certificatele EUR 1. Ulterior, ca urmare a reverificării certificatelor, s-a stabilit în sarcina reclamantei, o datorie vamală de 453.486.651 lei, la care s-au calculat dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere de 684.549.022 lei. Datoria vamală a fost achitată de reclamantă, în termenul legal de 7 zile prevăzut de art. 61 alin. (3) C. vam. şi ulterior, prin Decizia nr. 285/2003, a Ministerului Finanţelor Publice, au fost anulate obligaţiile de plată privind penalităţile de întârziere şi dobânzile aferente taxelor vamale şi comisionul vamal. S-a respins, însă, contestaţia reclamantei, pentru suma de 36.892.631 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente T.V.A., avându-se în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 17/2000, pârâţii apreciind că aceste datorii curg de la data înregistrării declaraţiei vamale.
Prin sentinţa civilă nr. 1279/2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 alin. (3) C. vam. Astfel, termenul de scadenţă a plăţii T.V.A. nu a fost depăşit, întrucât reclamanta a achitat datoria vamală şi T.V.A. în termenul legal de 7 zile, astfel încât nu datorează dobânzi şi penalităţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor.
În motivarea recursurilor s-a arătat în esenţă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 şi 31 din OUG nr. 17/2000 şi art. 15 din Legea nr. 345/2002, conform cărora obligaţia de plată a T.V.A. ia naştere la data înregistrării declaraţiei vamale şi pentru neplata la termen a datoriei se calculează majorări de întârziere.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursurilor, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (3) C. vam., când controlul vamal ulterior constată că s-au încălcat reglementările vamale, autoritatea vamală comunică titularului operaţiunii comerciale, diferenţele în minus de taxe vamale, care urmează a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicării. Reclamanta a achitat aceste datorii în termenul legal de 7 zile, astfel încât nu trebuie să suporte majorări de întârziere.
T.V.A. aferentă, stabilită de organele vamale, a fost achitată de petentă în acelaşi termen legal de 7 zile. Cum T.V.A. nu are o existenţă de sine stătătoare, ea însoţind raportul juridic principal, a fost stabilită de organele de control, o dată cu fixarea taxelor vamale.
În acest mod T.V.A. a devenit exigibilă la data expirării celor 7 zile în care titularul operaţiunii comerciale trebuia să facă plata taxelor vamale, conform art. 61 alin. (3) C. vam. Dacă plata principală este exigibilă la o anumită dată, plata T.V.A. aferentă nu poate avea o altă dată la care să devină exigibilă. De altfel, sub aspectul cuantumului, T.V.A. nu avea la ce să se raporteze. T.V.A. este calculată în funcţie de cuantumul taxelor vamale şi nu este de conceput ca aceasta să fie exigibilă la o dată anterioară datei la care trebuia achitată datoria principală (taxa vamală).
Din perspectiva dispoziţiilor art. 61 alin. (3) C. vam., taxele vamale fiind achitate în termen şi T.V.A. aferentă se impune a fi achitată în acelaşi termen legal de 7 zile, astfel încât nu se pot datora majorări de întârziere şi penalităţi. În situaţia dată se apreciază că nu sunt aplicabile textele legale invocate de recurente, întrucât textul art. 61 alin. (3) C. vam., cuprinde dispoziţii derogatorii.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 1279 din 29 octombrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2604/2005. Contencios. Anulare proces-verbal... | ICCJ. Decizia nr. 2607/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
