ICCJ. Decizia nr. 2580/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 24 noiembrie 2004, reclamanta C.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună anularea hotărârii nr. 9237 din 19 octombrie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului mamei sale, în urma Dictatului de la Viena, din 1940, dobândind același statut cu al acesteia, anume statutul de refugiat.
Prin sentința civilă nr. 470/PI din 14 decembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei C.P., a anulat hotărârea nr. 9237 din 19 octombrie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 decembrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în timpul refugiului mamei sale, dobândind același statut, ca și aceasta, de refugiat, suferind vexațiunile morale și materiale, rezultând din condiția de persoană refugiată/strămutată, cu toate consecințele decurgând din aceasta.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană refugiată, întrucât s-a născut la 24 decembrie 1943, iar la data strămutării mamei sale (7 septembrie 1940), nu era nici măcar concepută, nașterea survenind 39 de luni mai târziu.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în timpul refugiului mamei sale, din Oradea, județul Bihor, în localitatea Pesac, județul Timiș.
Instanța nu poate lua în considerare motivul de recurs privind nașterea reclamantei după 3 ani de la începerea refugiului mamei sale.
Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoanele care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Prin urmare, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat este nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2585/2005. Contencios → |
|---|
