ICCJ. Decizia nr. 2646/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2003, reclamanta SC A. SA Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Alba, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Familiei și Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, să se dispună anularea procesului-verbal nr. 1651, încheiat la 7 februarie 2003, de către Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Alba, precum și a deciziei nr. 9 din 27 februarie 2003, emisă de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale - Direcția Generală Control Contribuții pentru Asigurări Sociale și Fond pentru Plata Ajutorului de Șomaj.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul de control și decizia emisă în baza acestuia, încalcă dispozițiile Decretului nr. 389/1972, Legii nr. 120/1997, O.U.G. nr. 41/2000, Legii nr. 19/2000 și H.C.M. nr. 880/1965.
Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 675/CA din 26 mai 2003, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, având în vedere dispozițiile art. 159 pct. 2, raportat la art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Astfel învestită, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 27 din 4 februarie 2004, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta datorează sumele stabilite prin actul de control, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere calculate în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 251/1997, H.G. nr. 21/1998, O.U.G. nr. 2/1999, H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2002, H.G. nr. 1513/2002, O.G. nr. 11/1996 și O.G. nr. 26/2001.
A mai reținut instanța, că interpretările și concluziile expertizei efectuate în cauză, în sensul că constatările din actul de control sunt neîntemeiate, nu au bază legală.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC A. SA, sucursala Alba Iulia, susținând că instanța de fond, în mod eronat a înlăturat concluziile raportului de expertiză, fără a indica temeiul legal care contrazice expertiza.
Recursul nu este întemeiat.
în ceea ce privește forța probantă a expertizei, judecătorii sunt legați de constatările de fapt ale experților, ca data raportului, arătarea cercetărilor făcute, în schimb, nu sunt legați de concluziile raportului, care constituie elemente de convingere lăsate la libera apreciere a instanței, ca toate celelalte probe.
Instanța, însă, este datoare să motiveze hotărârea sa în cazul în care nu a fost de acord cu expertul.
în speță, instanța făcând referire la dispozițiile unor acte normative ca Legea nr. 14/1991, Codul muncii, Legea nr. 120/1997, Decretul nr. 389/1972, Legea nr. 19/2000, H.G. nr. 880/1965 și O.G. nr. 2/1999, a arătat motivele pentru care a înțeles să înlăture concluziile raportului de expertiză.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2650/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2647/2005. Contencios → |
|---|
