ICCJ. Decizia nr. 2648/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 3 februarie 2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând anularea hotărârii nr. 60 din 5 ianuarie 2004, prin care aceasta i-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată în temeiul art. 1 din Legea nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1955 - 1957 a efectuat serviciul militar în construcții, îndeplinind condițiile legii sus-menționate.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 225 din 6 aprilie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 60 din 5 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile conferite de Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta, în timpul stagiului militar, a prestat muncă în construcții, situație în care trebuie să i se recunoască drepturile prevăzute de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, arătând că instanța, în mod greșit a admis acțiunea, întrucât reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate care nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Din livretul militar al reclamantului, rezultă că acesta a fost încorporat la U.M. 04183 Cluj, în perioada 8 iunie 1955 - 28 iunie 1957, când a lucrat în construcții.
Potrivit adresei nr. A 696 din 16 martie 2004, a Ministerului Apărării Naționale - Centrul Militar Județean Arad, unitatea militară unde a executat serviciul militar, reclamantul, nu face parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, astfel că în speță, nu se poate reține că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002.
Față de cele ce preced, recursul este întemeiat și a fost admis, a fost casată sentința atacată, iar în fond, a fost respinsă acțiunea formulată de B.A.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2649/2005. Contencios → |
|---|
