ICCJ. Decizia nr. 2647/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2004, reclamanta P.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 469 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, arătând că în mod greșit nu i-au fost acordate în totalitate drepturile cuvenite în calitate de soție supraviețuitoare după soțul decedat, P.V., care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, pe o perioadă mai mare decât cea luată în calcul de pârâtă, așa cum rezultă din livretul militar depus la dosar.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 227 din 6 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea și a obligat pârâta să emită pe numele reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30 august 1950 - 30 august 1953, când soțul său, P.V., în prezent decedat, a efectuat stagiul militar, ca ostaș constructor, în detașamente de muncă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, susținând că soțul petentei nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 21 decembrie 1950 - 30 august 1953, motiv pentru care i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de lege, numai pentru perioada 30 august 1950 - 21 decembrie 1950.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Potrivit art. 3 din aceeași lege, soția celui decedat din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia de o indemnizație lunară egală cu 50% din îndemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, în condițiile art. 2, dacă ulterior nu s-a căsătorit.
în cauză, din livretul militar, rezultă că soțul reclamantei, în perioada stagiului militar, respectiv 30 august 1950 - 30 august 1953, a prestat munci în construcții, situație asimilabilă condițiilor cerute de Legea nr. 309/2002.
în consecință, soluția primei instanțe este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2648/2005. Contencios → |
|---|
