ICCJ. Decizia nr. 2668/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2668/2005
Dosar nr. 5573/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 iunie 2001, reclamanta SC R.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, anularea deciziei nr. 848 din 11 iunie 2001, emisă de primul pârât, precum şi anularea în totalitate a procesului-verbal din 29 martie 2001, încheiat de al doilea pârât.
A mai solicitat, de asemenea, suspendarea executării deciziei menţionate mai sus, până la soluţionarea acţiunii, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat în cauză sentinţa civilă nr. 201 din 27 februarie 2002, prin care a admis în parte acţiunea reclamantei SC R.C. SA şi a anulat cele două acte administrative atacate conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil C.Ş., respectiv până la nivelul sumei de 479.152.904 lei, din care, 369.997.000 lei impozit pe profit aferent anului 2000, 99.315.316 lei majorări de întârziere, 8.881.398 lei T.V.A. şi 959.190 lei majorări de întârziere aferente T.V.A.
Instanţa a obligat, de asemenea, pârâţii, în solidar, la cheltuieli de judecată, în sumă de 15.330.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, atât pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, cât şi reclamanta SC R.C. SA.
Prin Decizia civilă nr. 676 din 19 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1321/2002, fosta Curte Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis toate cele trei recursuri şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei de fond, pentru clarificarea numărului de abonaţi decablaţi care au beneficiat de difuzarea programelor anterior debranşării şi pentru a se stabili dacă reclamanta-recurentă SC R.C. SA a emis documente fiscale de înregistrare a veniturilor pentru perioada dintre ultima zi a lunii în care şi-au achitat taxele abonaţii şi până în momentul debranşării.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei SC R.C. SA, a anulat în parte Decizia nr. 848 din 11 iunie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi procesul-verbal din 29 martie 2001, încheiat de Garda Financiară Centrală şi a reţinut cu titlu de diferenţe impozit pe profit şi T.V.A. cu majorările aferente, aceleaşi sume, ca şi la prima judecată în fond. De asemenea, instanţa a obligat pârâţii, în solidar, la cheltuieli de judecată, în sumă de 15.000.000 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din OG nr. 70/1994, potrivit căruia „veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat" şi în conformitate cu care reclamanta era obligată să includă în masa profitului impozabil, veniturile obţinute din prestarea serviciilor către abonaţii debranşaţi, înregistrându-le în contabilitate şi emiţând facturi fiscale în consecinţă.
Faţă de această dispoziţie legală şi, în raport cu concluziile expertizei efectuate în cauză şi a suplimentului de expertiză dispus în fond după casare, instanţa a mai reţinut că suma aferentă decablărilor contractuale pe care reclamanta nu le-a înregistrat în contabilitate şi pentru care nu a achitat cote de impozit şi T.V.A., este de 1.479.953.000 lei.
Pe cale de consecinţă, instanţa a diminuat sumele imputate reclamantei, prin actele de control emise de pârâta Garda Financiară Centrală, iar, în raport cu suma menţionată mai sus, folosită drept nouă bază de calcul pentru impozitul pe profit, T.V.A. şi majorările de întârziere corespunzătoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, atât reclamanta SC R.C. SA, cât şi pârâţii Comisariatul General al Gărzii Financiare şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit au fost reţinute concluziile Raportului de expertiză administrat în cauză, „fără a analiza obiecţiunile depuse la dosar şi neclarificate în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în fond după casare". A mai susţinut pârâta, că, în realitate, prin neemiterea de documente fiscale pentru abonaţii debranşaţi, reclamanta şi-a diminuat veniturile cu suma totală de 72.104.433.000 lei şi s-a sustras, astfel, de la plata obligaţiilor fiscale aferente acestei sume; pe cale de consecinţă, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, şi care a reţinut o sumă mai mică, drept bază de impozitare, sunt greşite şi instanţa de fond nu trebuia să şi le însuşească.
La rândul său, pârâta Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a criticat hotărârea instanţei de fond, pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa, în mod cu totul neîntemeiat a reţinut că numărul abonaţilor debranşaţi în anul 2000 este de 23471 persoane aferente unei sume neînregistrate de numai 1.479.988.000 lei, când în realitate numărul celor decablaţi, în perioada menţionată mai sus, a fost de 1.253.684 persoane, aşa cum a reţinut organul de control.
Prin recursul formulat în cauză, reclamanta SC R.C. SA a criticat sentinţa instanţei de fond, în sensul că, în mod greşit, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor HG nr. 402/2000, invocată de ea, şi astfel a admis numai în parte acţiunea formulată în cauză.
Recursurile sunt nefondate.
În primul rând, instanţa de fond, în mod corect a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 402/2000, considerând că prevederile sale nu sunt o adăugare la lege, în raport cu OG nr. 70/1994, ci reprezintă instrucţiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, astfel încât prevederile sale în sensul că „veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat", vor fi aplicabile în cauză.
Sunt, de asemenea, nefondate şi criticile aduse pe fond sentinţei civile nr. 448 din 4 martie 2004, în sensul că în mod greşit, a diminuat suma veniturilor impozabile, în raport cu concluziile expertizelor efectuate în cauză.
În acest sens este de menţionat că în dosarul de fond al cauzei s-au depus 3 expertize: raportul expertului P.N., la cererea organelor de urmărire penală, în dosarul nr. 00152/2001, raportul expertului C.Ş., dispus de instanţa de fond în dosarul nr. 1199/2001 şi răspunsul la obiecţiunile Gărzii Financiare Centrale, supliment întocmit de al doilea expert menţionat, din dispoziţia instanţei de fond după casare.
Toate aceste trei expertize au ajuns la o concluzie identică, în sensul că numărul de abonaţi debranşaţi şi nefacturaţi în perioada supusă controlului, ianuarie - decembrie 2000, este de 23.471, iar suma cu care societatea reclamantă şi-a diminuat veniturile impozabile, reprezentând taxe încasate şi nefacturate în condiţiile legii, este suma aferentă numărului de abonaţi menţionat mai sus, respectiv 1.479.988.000 lei, şi nu 25.518.097.410 lei, cum s-a reţinut de către organele de control ale Gărzii Financiare.
Mai mult decât atât, din expertizele efectuate în cauză rezultă că estimarea de 1.253.684 abonaţi nefacturaţi făcută de organele de control, aferentă sumei de 25.518.097.410 lei, este eronată, atâta vreme, cât şi întregul portofoliu de clienţi ai reclamantei SC R.C. SA era la 31 decembrie 2002, de 400.000 de abonaţi.
Cât priveşte criticile referitoare la neprezentarea de către expert a documentelor justificative care au stat la baza expertizei, precum şi a criteriilor avute în vedere ca bază de calcul, acestea sunt, de asemenea, nefondate, deoarece expertul a detaliat în cuprinsul rapoartelor întocmite, atât documentele financiar-contabile studiate, cât modalităţile în care a ajuns la rezultatele cuprinse în concluziile expertizei. În acest sens este de menţionat că expertul C.Ş. precizează în răspunsul său la obiecţiunile Gărzii Financiare Centrale, că reclamanta, deşi nu şi-a îndeplinit obligaţia de a emite documente fiscale pentru abonaţii debranşaţi, a evidenţiat în schimb, în contabilitate, la momentul încasării, atât sumele reprezentând restanţe actualizate, cât şi contravaloarea abonamentelor încasate în avans, evidenţe contabile care au stat, printre altele, la baza expertizelor efectuate.
Faţă de aceste considerente şi constatând că în cauză nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Comisariatul General al Gărzii Financiare, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi SC R.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 448 din 4 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2667/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 267/2005. Contencios. Refuz emitere şi... → |
|---|
