ICCJ. Decizia nr. 3059/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 24 august 2004, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 7621 din 20 august 2003, prin care i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, numai pentru perioada 26 septembrie 1957 - 26 decembrie 1957, fiindu-i respinsă solicitarea pentru acordarea acelorași drepturi, pentru perioadele 4 aprilie 1958 - 31 octombrie 1958 și 7 martie 1959 - 8 iunie 1959.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioada 26 septembrie 1957 - 8 iunie 1959 a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în mod eronat, pârâta a considerat că numai o parte din această perioadă îndeplinește cerințele Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 728 din 25 noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 7621 din 20 august 2003, obligând pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 4 aprilie 1958 - 31 octombrie 1958 și 7 martie 1959 - 8 iunie 1959, începând cu 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din înscrisurile prezentate de reclamant, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă. De asemenea, instanța a mai reținut că din fișa de evidență personală, depusă la dosarul cauzei, rezultă că în perioadele menționate, reclamantul nu a avut calitatea de soldat în armată, fiind folosit la muncă ("mână de lucru"), în documentul de evidență militară menționat, la rubrica "armă" făcându-se mențiunea "construcții", iar la denumirea specialității militare fiind specificat "combatant neinstruit".
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece perioadele din stagiul militar care au fost recunoscute în fața acesteia, în plus față de comisia de specialitate a Casei Județene de Pensii Dolj, ca intrând sub incidența Legii nr. 309/2002, au fost îndeplinite în U.M. 03534 și U.M. 01389, care nu făceau parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, peroanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Pentru a putea beneficia de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- să fie cetățean român;
- să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii;
- perioadele avute în vedere să fie cuprinse între 1950 - 1961.
Materialul probator administrat în cauză, în fapt numai livretul militar Seria Kp nr. 005971, evidențiază unele aspecte insuficient clarificate.
Astfel, dacă perioada 26 septembrie 1957 - 26 decembrie 1957 apare ca fiind efectuată la G.A.S. Cocargeaua, celelalte două perioade sunt înregistrate, într-adevăr, la U.M. 03534 Mija și U.M. 01389 Iași. Pentru toate cele trei perioade se face mențiunea că reclamantul a fost utilizat ca "mână de lucru".
Livretul militar cuprinde unele inadvertențe și în ceea ce privește arma și specialitatea militară ale reclamantului, unde apar mențiunile "neinstruit" și respectiv, "bun pentru serviciul combatant neinstruit", care, însă, au fost anulate ulterior, fără a fi prezentate înscrisuri privitoare la veridicitatea acestor modificări.
Se reține că în cuprinsul livretului militar nu a fost modificată mențiunea privind gradul de soldat al reclamantului, ceea ce poate conduce și la concluzia că acesta a fost trecut în rezervă ca soldat instruit.
Rezultă că materialul probator pe care s-a întemeiat sentința atacată, este insuficient pentru a justifica concluzia la care a ajuns instanța de fond.
Aceasta, în exercitarea rolului activ menționat la art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligația să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului în cauză, să stabilească faptele și să aplice corect legea, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Se observă faptul că instanța de fond, considerând precaritatea materialului probator depus la dosarul cauzei, a pus în vedere reclamantului, să producă mijloace de probă noi, prin care să se certifice faptul că unitățile în care a îndeplinit serviciul militar, au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Mai mult decât atât, la data de 28 octombrie 2004, instanța a acordat un nou termen de judecată, pentru a se formula o solicitare către Ministerul Apărării Naționale, în vederea lămuririi situației.
Dosarul instanței de fond evidențiază, însă, că intervenția la Ministerul Apărării Naționale nu s-a mai făcut, curtea de apel intervenind în schimb la Arhivele Naționale Istorice Centrale.
Atât încheierea de ședință din 28 octombrie 2004, cât și adresa către arhive au un conținut eronat, în cauză nefiind vorba de apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii a U.M. 02405 Pitești, această unitate fiind cea menționată în textul Legii nr. 309/2002, ca structură specializată în domeniul arhivisticii militare.
Judecarea fondului s-a făcut, însă, fără a se completa în vreun fel materialul probator.
Prin urmare, se constată că recursul este fondat, fiind admis, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, se va urmări administrarea de noi mijloace de probă, solicitându-se relații, structurilor competente, așa cum se prevede, atât la art. 6 alin. (2) din lege, cât și la art. 6 alin. (1) din Normele de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3138/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3285/2005. Contencios → |
|---|
