ICCJ. Decizia nr. 3138/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2004, la Curtea de Apel Alba Iulia, P.B. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 66/2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii și în fond, admiterea acțiunii formulată de petent.
în motivarea recursului, se precizează că petentul a călătorit în spațiul Shengen în data de 5 august 2003. A mai menționat că a folosit autocarul firmei E., trecând frontiera prin vama Nădlac, prezentând un pașaport valabil, suficiente mijloace de subzistență pe durata sejurului de 3 luni (9000 Euro), asigurare medicală și bilet de călătorie dus-întors.
Recurentul susține că faptul că nu a putut prezenta autorităților franceze, viza de intrare în Austria, s-a datorat autorităților de frontieră austriece care, din neglijență, nu au aplicat nici unui turist din autocarul cu care călătorea, respectiva viză.
Așa fiind, petentul precizează că nu a săvârșit nici în țară și nici în străinătate, fapte penale sau de natură să aducă atingere siguranței naționale sau menținerii ordinii publice, astfel încât aplicarea măsurii suspendării dreptului de a călătorii pe o perioadă de 4 ani (legea prevăzând ca limite 1 - 5 ani), este excesivă.
Cu adresa nr. 208/1203549 din 25 octombrie 2004, Ministerul Administrație și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a comunicat petentului că: "urmare a memoriului său adresat Direcției Generale de Pașapoarte și a reanalizării situației prezentate, s-a hotărât reducerea la un an, a măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului".
Cum măsura de suspendare a dreptului de liberă circulație în străinătate s-a dispus la 23 octombrie 2003, prin actul administrativ nr. 2003166 și cum perioada de interzicere a circulației conform O.G. nr. 65/1997, s-a redus la un an, față de adresa nr. 208 din 25 octombrie 2004, urmează a se constata că acțiunea a rămas fără obiect.
Cât privește reținerea prin sentința nr. 66/2004, a Curții de Apel Alba Iulia, a temeiniciei măsurii atacate în cauză, este de observat că față de limitele stabilite de lege, a suspendării dreptului de folosire a pașaportului, respectiv 1 - 5 ani, față de situația existentă în cauză, recursul petentului este admisibil, fiind neîntemeiată măsura de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul timp de 4 ani.
Făcându-se aplicarea art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat, a fost casată sentința atacată și în fond, a fost respinsă acțiunea, ca rămasă fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3301/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3059/2005. Contencios → |
|---|
