ICCJ. Decizia nr. 3285/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 4 ianuarie 2005, R.N.P. R. - Direcția Silvică Miercurea Ciuc a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 219 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând verificarea acesteia, pentru nelegalitate.
în motivarea recursului, petenta a precizat că în mod greșit, instanța de fond a considerat că acțiunea este tardivă în raport cu data publicării în Monitorul Oficial, a anexei atacate în cauză.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că reclamația administrativă a fost formulată în termenul prevăzut de lege, respectiv 30 de zile de la data când a luat cunoștință despre anexele publicate în M. Of. nr. 537 bis/13.08.2002.
Recurenta a menționat că a fost în imposibilitate de a lua cunoștință despre anexele publicate în M. Of. nr. 537 bis/13.08.2002, deoarece acest număr al Monitorului Oficial nu a fost comunicat decât pe seama Consiliului Județean Harghita. Mai mult, s-a precizat că din adresa R.A. M. O. Nr. 353 din 29 ianuarie 2004, rezultă că acest număr al Monitorului Oficial a fost modificat în afara abonamentului.
Astfel, a arătat recurenta, deși era abonată la Monitorul Oficial bis, nu a putut să ia cunoștință despre cele cuprinse în M. Of. nr. 537 bis/13.08.2002, deoarece nu s-a comunicat.
în condițiile în care pârâtului îi este îngăduit să publice niște anexe ale unei hotărâri, fără ca acestea să fie aduse la cunoștința tuturor celor interesați, nu se poate susține că au cunoscut dispozițiile atacate.
în mod expres, recurenta a precizat că: "dacă principiul de drept este acela că nimeni nu poate invoca necunoașterea legi, cei care promovează actele normative, au obligația să le publice într-un mod care să fie accesibil oricărei persoane". Aceasta, cu atât mai mult, cu cât recurenta a fost diligentă și s-a abonat și la numerele bis ale Monitorului Oficial și, deci, era îndreptățită să primească serviciul pe care l-a plătit.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 291 din 13 decembrie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis excepția tardivității acțiunii formulată de Guvernul României.
S-a respins cererea în contencios administrativ formulată de R.N.P., prin Direcția Silvică Harghita, în contradictoriu cu Guvernul României.
Totodată, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât, privind pe Consiliul Local Dănești, județul Harghita, Consiliul Județean Harghita.
De asemenea, s-a respins și cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Administrației și Internelor.
S-a reținut de instanța de fond, că reclamanta nu a făcut dovada depunerii reclamației administrative la Secretariatului Guvernului, dovada fiind faptul că nu prezintă numărul de înregistrare al Guvernului României. S-a mai reținut că în mod greșit recurenta se apără că nu ar fi avut cunoștință despre apariția numărului din Monitorul Oficial care cuprindea hotărârea și anexele atacate, pentru că publicația nu i-a fost comunicată, întrucât "chiar dacă textul anexei la H.G. nr. 1351/2001 nu a fost publicat decât într-un număr restrâns de exemplare, în afara abonamentului, acest număr a fost pus la dispoziția celor interesați, prin centrul pentru relații cu publicul al presei, unde putea fi consultat".
De precizat că, prin acțiune, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Anexei nr. 21 din H.G. nr. 1351/2001, a pozițiilor nr. 35 și 36. Actul normativ atacat privea aprobarea bunurilor care fac parte din domeniul public al județului Harghita, al comunelor, orașelor și municipiilor din acest județ, la pozițiile sus indicate fiind trecute și denumirile forestiere, care au intrat, potrivit susținerilor reclamantei în patrimoniul acesteia, prin H.G. nr. 15/1994, cu ocazia reorganizării regiilor autonome de exploatare, transport și prelucrare primară a lemnului sub denumirile de E., V. și S.
Hotărârea atacată este nelegală și urmează a fi casată cu trimitere spre rejudecare.
Este real că în cauză, recurenta-reclamantă a fost în necunoștință față de anexa la H.G. 1351/2001. în mod greșit, cu motivarea că anexele sunt voluminoase, M. Of. nr. 537 bis/13.08.2002 a fost comunicat numai Consiliul Județean Harghita, mai ales că reclamanta era abonată și pentru aceste publicări de anexe.
Cunoașterea unui act pe care partea îl consideră vătămător, este de esență pentru a se putea promova acțiunea în contencios-administrativ.
Simpla enunțare, că "necunoașterea legii nu poate fi invocată", este nelegală față de o situație ca cea de față, când recurenta-reclamantă și-a luat toate măsurile pentru a fi la curent cu dispozițiile legale ce apar, inclusiv cele cuprinse în anexe, dar nu a fost încunoștiințată de aceste anexe, cu motivarea că sunt acte voluminoase și au numai caracter de interes special și restrâns.
Așa fiind, recurenta-reclamantă fiind prejudiciată prin modul de soluționare a cauzei prin sentința nr. 219/2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost casată sentința atacată cu trimitere, pentru judecarea pe fondul cauzei, excepția tardivității fiind greșit admisă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3059/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2674/2005. Contencios → |
|---|
