ICCJ. Decizia nr. 2687/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2687/2005
Dosar nr. 6179/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea Agricolă Valu lui Traian, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, Administraţia Financiară a oraşului Basarabi şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea deciziei nr. 1157 din 27 iulie 2001, emisă de ultimul pârât şi a notei de constatare nr. 1043 din 21 martie 2001, întocmită de Administraţia Financiară Basarabi şi exonerarea de plata sumei de 749.565.018 lei, compusă din 120.556.724 lei, impozit pe profit şi 629.008.294 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 16288 din 7 noiembrie 2001, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 60/CA din 25 martie 2004, Curtea de apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea, reţinând legalitatea actului contestat.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea, casarea sentinţei şi în fond, admiterea acţiunii.
Se susţine că societatea beneficiază de OUG nr. 163/2000, respectiv de scutirea de plată a majorărilor de întârziere în sumă de 629.008.194 lei, deoarece impozitul pe profit a fost achitat integral până la 31 octombrie 2000.
Recursul este nefondat.
În urma unui control efectuat la reclamantă, de către Administraţia Finanţelor Publice Basarabi, ce a avut ca obiectiv modul de calcul, evidenţă şi virare la bugetul de stat, a obligaţiilor fiscale pentru perioada 1 octombrie 1999 - 31 decembrie 2000, s-a încheiat nota de constatare nr. 1043 din 21 martie 2001, prin care s-a stabilit obligaţia societăţii de a vira la bugetul de stat, suma de 749.565.018 lei, reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente.
Prin Decizia nr. 1157 din 27 iulie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, s-a respins contestaţia, soluţie menţinută şi de instanţă, cu motivarea că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 8 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, în speţă neoperând dispoziţiile art. 1110 C. civ.
Din examinarea actelor de la dosar, se reţine că soluţia instanţei este întemeiată.
Art. 8 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, prevede că: „plata obligaţiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte, în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:
a) restanţele din anii precedenţi, odată cu majorările de întârziere aferente, datorate potrivit legii;
b) restanţele anului curent, odată cu majorările de întârziere aferente datorate potrivit legii;
c) sumele datorate la termenele legale de plată;
d) sumele cu termene scadente viitoare.
Prin OG nr. 53/1997, pentru modificarea şi completarea OG nr. 11/1996, s-a precizat că art. 8 alin. (1) va avea următorul cuprins:
„Plata obligaţiilor bugetare se face distinct pentru fiecare sumă datorată în parte în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:
a) obligaţiile de plată restantă în ordinea scadenţei şi majorărilor de întârziere aferente acestora datorate potrivit legii.
În speţă, aceste cerinţe nu au fost respectate de societate; astfel, justificat, instanţa a înlăturat concluziile expertizei efectuate în cauză şi a reţinut, ca legal, procedeul folosit de organul de control.
Art. 1110 C. civ., invocat în apărare, de societate, nu este aplicabil în cauză, întrucât nu reglementează modul cum trebuie efectuată plata şi stingerea obligaţiilor bugetare; în speţă este vorba de un raport juridic de drept fiscal, şi nu de drept civil.
Majorările de întârziere în sumă de 629.008.294 lei, aferente impozitului pe profit, s-au stabilit în baza art. 13 din OG nr. 11/1996.
Cererea privind scutirea la plată a majorărilor de întârziere menţionate mai sus nu a fost primită, întrucât societatea nu întruneşte condiţiile OUG nr. 163/2000, pentru diminuarea arieratelor la bugetul de stat.
Conform art. 4 din OUG nr. 163/2000, „majorările de întârziere prevăzute la art. 1, se scutesc la plată, dacă debitele restante la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care le-au generat, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, se vor achita până la data de 31 octombrie 2000".
Art. 6 din aceeaşi ordonanţă, prevede că: „Pentru a beneficia de prevederile art. 4 alin. (1) sau alin. (2), ori ale art. 5, după caz, debitorii persoane juridice sunt obligaţi să îşi achite integral obligaţiile provenind din impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, cu termene de plată scadente începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la 29 decembrie inclusiv.
Aceste dispoziţii se coroborează şi cu Normele metodologice date, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1396 din 23 octombrie 2000.
Reclamanta nu poate beneficia de prevederile legale arătate, întrucât la 29 decembrie 2000 avea un debit restant în sumă de 117.511.699 lei, impozit pe profit.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Societatea Agricolă Valu lui Traian, judeţul Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 60/CA din 25 martie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2683/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 2709/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
