ICCJ. Decizia nr. 2714/2005. Contencios. Anularea suspendării licenţei de transport persoane. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2714/2005
Dosar nr. 7588/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 ianuarie 2004 (dosar nr. 62/2004), reclamanta SC R. SRL Galaţi a chemat în judecată A.R.R., solicitând ca instanţa să dispună anularea măsurii de suspendare a licenţei de transport rutier public Seria P nr. 2475, pe o perioadă de 3 luni, repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin aplicarea acestei măsuri şi suspendarea executării măsurii.
În motivarea acţiunii se arată că A.R.R., agenţia Galaţi, a sesizat pe pârâtă de implicarea reclamantei în producerea unui grav accident de circulaţie şi a propus suspendarea licenţei de transport rutier public pe o perioadă de 3 luni, măsură ce a fost luată de pârâtă, cu toate că nu se impunea.
Mai arată că nu i s-a comunicat actul prin care s-a dispus această măsură, fiind, astfel, lovit de nulitate absolută, iar pe fond consideră că nu se face vinovată de încălcarea prevederilor art. 36 din OG nr. 44/1997, deoarece chiar din nota de control întocmită de A.R.R., agenţia Galaţi, rezultă că nu a fost implicată în accidentul de circulaţie, neştiind nimic de cursa efectuată clandestin.
La 4 martie 2004, reclamanta a depus o acţiune identică, formând obiectul dosarului nr. 217/2004 al Curţii de Apel Galaţi, conexat la dosarul nr. 62/2004, la termenul de judecată din 22 martie 2004.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 70 din 5 aprilie 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei, suma de 3.750.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamanta nu are în proprietate nici un mijloc de transport, cu toate că este operator de transport şi că accidentul de circulaţie şi cursa clandestină au fost posibile şi din cauză că reclamanta nu a emis foi de parcurs, nu ţinea un registru de mişcare a curselor sale, iar conducătorii auto nu posedau vize medicale şi psihologice.
Reţine şi că actul administrativ atacat a fost comunicat în termen util reclamantei, care a şi avut posibilitatea să-l conteste.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra celor 3 excepţii pe care le-a invocat, şi anume, necomunicarea în formă scrisă a măsurii suspendării licenţei, încălcarea condiţiilor de formă privind existenţa elementelor esenţiale pe care trebuie să le cuprindă un act administrativ şi încălcarea condiţiilor de fond necesare pentru validitatea actelor administrative, care ar fi dus la constatarea nulităţii absolute a măsurii de suspendare a licenţei de transport.
Menţionează că actul nu a fost emis pe baza şi în vederea executării legii, deoarece implicarea operatorului de transport într-un accident rutier soldat cu victime, nu era un motiv de suspendare a licenţei, nefiind prevăzut de dispoziţiile art. 36 din OG nr. 44/1997.
Arată că măsura suspendării a fost aplicată începând cu 19 decembrie 2003, dar i s-a comunicat prin adresa din 12 ianuarie 2004, încălcându-se principiul constituţional al neretroactivităţii.
Susţine că nepronunţarea instanţei asupra celor 3 excepţii şi neanalizarea probatoriilor administrate impun casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, consideră că sentinţa este netemeinică, pentru că nu s-a avut în vedere de către instanţă, că singurul motiv care a stat la baza aplicării măsurii suspendării licenţei, a fost producerea unui grav accident de circulaţie, celelalte deficienţe reţinute în activitatea sa, excedând cadrului cauzei de faţă.
Menţionează că netemeinic, instanţa a reţinut că nu a făcut dovada unui drept protejat de lege care să-i fi fost încălcat, pentru că nu are în proprietate nici un mijloc de transport, neţinând cont că nu este condiţionată calitatea de operator de transport rutier, de calitatea de proprietar al vehiculelor cu care se efectuează transporturile rutiere.
Recursul este nefondat.
În baza prevederilor art. 36 din OG nr. 44/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 105/2000, intimata a comunicat agenţiei sale din Galaţi, că a dispus suspendarea licenţei de transport rutier public aparţinând recurentei, prin actul administrativ nr. 35589 din 19 decembrie 2003, suspendarea începând cu data emiterii actului şi până la 19 martie 2004.
Susţinerea recurentei, că măsura s-a luat cu caracter retroactiv, nu poate fi reţinută, pentru că s-a aplicat de la data emiterii actului, nu de la o dată anterioară acestuia.
Faptul că a luat cunoştinţă de act ulterior, nu este un motiv de constatare a nulităţii absolute a actului contestat, mai ales că efectele lui s-au putut produce numai după ce a fost emis, iar comunicarea acestuia avea relevanţă în ce priveşte momentul de la care curgea termenul în interiorul căruia putea să-l conteste.
Nici susţinerea recurentei că actul atacat nu îndeplinea condiţiile de formă şi de fond necesare pentru valabilitatea unui act administrativ, nu e întemeiată, deoarece actul cuprinde elementele esenţiale necesare pentru validitatea acestuia.
Este nereală susţinerea recurentei, că a invocat 3 excepţii privitoare la nulitatea actului contestat, în realitate prin acţiune făcând referire la nelegalitatea actului, pentru că nu i s-a comunicat, ceea ce-l face să fie lovit de nulitate absolută.
În considerentele sentinţei se specifică faptul că actul a fost comunicat în termen util reclamantei şi că nici criticile referitoare la forma sau inexistenţa acestuia nu vor fi primite.
Nu este întemeiată nici susţinerea că actul nu ar fi fost emis pe baza şi în vederea executării legii, pentru că implicarea operatorului de transport în accident rutier nu e motiv de suspendare a licenţei, deoarece intimata şi-a întemeiat măsura pe dispoziţiile art. 36 din OG nr. 44/1997, adoptată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000.
Textul legal menţionat prevede că „Licenţele sau autorizaţiile de transport, după caz, pot fi anulate sau suspendate în caz de abateri grave sau repetate de la reglementările specifice privind transportul rutier, inclusiv de la prevederile caietului de sarcini sau atunci când una dintre condiţiile impuse pentru obţinerea licenţei sau autorizaţiei de transport, după caz, nu mai este îndeplinită".
Sancţiunea s-a aplicat după ce autovehiculul pentru care recurenta deţinea licenţă de execuţie, a produs un grav accident de circulaţie la 7 noiembrie 2003, soldat cu un pasager decedat şi 13 pasageri răniţi grav şi după efectuarea unor verificări la recurentă.
Chiar dacă şoferul care a condus autovehiculul, a efectuat o cursă clandestină, şi deţinătorul licenţei are răspundere proprie, pentru că a angajat o astfel de persoană şi nu l-a controlat.
De altfel, în activitatea recurentei s-au constatat o serie de nereguli, ce au constat în neemiterea de foi de parcurs pentru transportul urban, inexistenţa registrului de mişcare a curselor regulate, lipsa vizelor medicale şi psihologice la o parte din conducătorii auto, folosirea unor autovehicule pe drumurile publice, fără să posede licenţe de execuţie valabile etc.
Fiecare dintre aceste nereguli constituie abateri grave, în sensul prevederilor art. 36 din OG nr. 44/1997, ca, de altfel, şi răspunderea ce-i revenea recurentei prin producerea accidentului de circulaţie soldat cu consecinţe deosebite.
Ca atare, se reţine că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză şi în final, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce se impune a fi menţinută.
Astfel fiind, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 70 din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2715/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
