ICCJ. Decizia nr. 2743/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 15 noiembrie 2002, reclamantul O.I. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr. 1356 din 21 octombrie 2002, emisă de Directorul general al vămilor, ridicarea măsurii sancțiunii disciplinare și acordarea de daune morale în sumă de 135 milioane lei.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 428 din 25 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat, ca nelegală, decizia nr. 1356 din 21 octombrie 2002, emisă de pârâtă, a dispus ridicarea sancțiunii disciplinare de diminuare a salariului cu 10%, pe o perioadă de 3 luni, aplicată reclamantului și a luat act de renunțarea la judecată a acestuia, pentru daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia atacată este nelegală, pârâta neefectuând ancheta administrativă prevăzută de art. 99 din O.G. nr. 16/1998, iar temeiul juridic al deciziei este nelegal, întrucât în raport cu calitatea reclamantului, de funcționar vamal, erau aplicabile dispozițiile O.G. nr. 16/1998, și nu prevederile Codului muncii.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041_i art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că cercetarea administrativă a fost efectuată conform înscrisurilor depuse, iar sancțiunea a fost legal aplicată în raport cu art. 100 lit. d) din O.G. nr. 16/1998, privind Statutul personalului vamal.
Recursul este întemeiat.
Raportul de audit încheiat la 15 octombrie 2002, a constatat existența unor deficiențe în activitatea reclamantului O.I. care, deși avea atribuții de executare silită în cadrul Direcției Regionale Vamale Timișoara, a manifestat neglijență în îndeplinirea lor.
La data de 25 septembrie 2002, reclamantul a dat notă explicativă, completată la 4 octombrie 2002, încât este greșită reținerea instanței de fond, referitoare la lipsa anchetei administrative prealabile prevăzută de art. 99 din O.G. nr. 16/1998, privind Statutul personalului vamal.
Pe de altă parte, temeiul juridic al sancțiunii disciplinare aplicată intimatului-reclamant, respectiv diminuarea salariului cu 10%, pe o perioadă de 3 luni, l-a constituit art. 100 din O.G. nr. 16/1998, astfel cum se propune prin raportul de audit, și nu art. 100 C. muncii, cum eronat se menționează în decizia nr. 1356 din 21 octombrie 2002.
Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este întemeiat și prin admiterea lui, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost modificată sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2666/2005. Contencios → |
|---|
