ICCJ. Decizia nr. 2794/2005. Contencios. Anulare concurs pentru ocupare post de director. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2794/2005
Dosar nr. 5876/2004
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă contestaţia reclamantului A.G., formulată în contradictoriu cu Academia G.I.S., pentru anularea rezultatului concursului organizat la 9 mai 2003, pentru ocuparea postului de director al S.C.D.V.V. Odobeşti şi a deciziei nr. 147 din 6 iunie 2003, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director al acestei staţiuni, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a reţinut că reclamantul nu a dovedit un interes legitim propriu pentru anularea rezultatului concursului, concurs care nu şi-a produs efectele, întrucât nu a desemnat un câştigător, iar Decizia de eliberare din funcţie este legal emisă, fiind bazată pe cererea reclamantului de a demisiona din funcţia deţinută.
Împotriva sentinţei, reclamantul a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, prin motivele scrise depuse la dosar, recurentul susţine că hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea competenţei Tribunalului Bucureşti, litigiul dintre el şi instituţia publică pârâtă fiind un litigiu de muncă, iar nu de contencios administrativ.
Cu privire la fondul pricinii, se susţine că soluţia primei instanţei este netemeinică şi nelegală, întrucât se bazează pe un material probator incomplet, şi acesta greşit interpretat. În context, recurenta arată că instanţa nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului şi din această cauză a reţinut greşit că rezultatul concursului nu ar fi fost validat, deşi postul a fost ocupat de un participant la concurs şi că funcţia de director la S.C.D.V.V. Odobeşti ar fi funcţie publică în sensul Legii nr. 188/1999.
Recursul este nefondat.
1 Din petitul acţiunii de chemare în judecată, rezultă neîndoielnic că reclamantul a solicitat anularea rezultatului unui concurs organizat de Academia G.I.S., pentru ocuparea postului de director la o unitate de cercetare - dezvoltare din subordinea sa şi a unei decizii emise tot de această academie, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director.
Potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel judecă „în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale".
Or, Academia G.I.S. este o instituţie publică centrală care, potrivit art. 3 din Legea nr. 290/2002, face parte din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi funcţionează în coordonarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
S.C.D.V.V. Odobeşti, conform art. 7 din acelaşi act normativ, este, de asemenea, o instituţie publică, în subordinea academiei, cu finanţare extrabugetară şi personalitate juridică, funcţia de director având caracterul funcţiei publice, în sensul Legii nr. 188/1999.
În acest sens este şi adresa nr. 199 din 22 martie 2001 a Preşedintelui Academiei G.I.S. prin care s-a comunicat recurentului-reclamant că a fost atestat în funcţia de director al S.C.D.V.V. Odobeşti „în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, HG nr. 452/2000 şi Statul Academiei G.I.S.".
Prin urmare, cererea reclamantului, de anulare a rezultatului concursului organizat de o instituţie publică centrală şi a unei decizii emise de aceeaşi instituţie, este o cerere în materie de contencios administrativ de competenţă în primă instanţă a curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul (art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990), cum corect a reţinut instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă din 9 februarie 2004, prin care a respins excepţiile de necompetenţă ca neîntemeiate.
2. Concursul pentru ocuparea postului de director al S.C.D.V.V. Odobeşti a fost organizat potrivit HG nr. 291/1993 (Anexa nr. 12 pct. 4) atunci în vigoare, anunţul fiind publicat cu mai mult de 15 zile înainte, în ziarul „A." din 11 aprilie 2003.
Întrucât nici unul dintre concurenţi nu a întrunit condiţiile pentru a fi declarat câştigător, rezultatul concursului nu a condus la ocuparea postului pentru care a fost organizat, aşa încât, în mod întemeiat, instanţa a constatat că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, mai ales că punctajul sub limită pe care l-a obţinut, nici nu a fost contestat.
Ocuparea postului cu delegaţie de către unul dintre foştii candidaţi, care a obţinut cel mai mare punctaj, nu constituie validare a concursului, cum susţine recurentul, ci reprezintă soluţia temporară prevăzută de lege, de rezolvare operativă a problemelor de conducere la S.C.D.V.V. Odobeşti.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că numirea temporară prin delegare într-o funcţie, este lăsată de lege la aprecierea celui care deleagă, neîndeplinirea tuturor condiţiilor cerute pentru ocuparea postului pe durată nedeterminată, neconstituind impediment la delegare.
În cauză, voinţa conducerii Academiei G.I.S. de a numi cu delegaţie în funcţia de director la S.C.D.V.V. Odobeşti, o altă persoană, decât recurentul-reclamant, a fost materializată în Decizia nr. 144 din 6 iunie 2003, care nu a fost, însă, contestată.
3. Decizia nr. 147 din 6 iunie 2003, prin care reclamantul-recurent a fost eliberat din funcţie, a fost emisă de Preşedintele Academiei G.I.S., potrivit legii, urmare a cererii de demisie din 14 aprilie 2003, asupra căreia reclamantul nu a mai revenit.
Cum demisia reprezintă o modalitate legală de încetare a raportului de funcţie din voinţa funcţionarului, contestarea ulterioară, pe calea contenciosului administrativ, a actului juridic de către funcţionarul demisionar apare ca inadmisibilă, cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În raport cu considerente prezentate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat şi, ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2784/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2797/2005. Contencios → |
|---|
