ICCJ. Decizia nr. 2797/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2797/2005
Dosar nr. 3617/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2003, SC M.A. SA Bucureşti a chemat în judecată C.S.A., solicitând obligarea acesteia să-i acorde avizul favorabil pentru majorarea capitalului social cu suma de 8.000.000.000 lei, până la concurenţa sumei de 15.000.000.000 lei, echivalentă limitei minime prevăzute de legislaţia în vigoare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 23 decembrie 2002 a înaintat pârâtei, spre avizare, documentaţia privind majorarea capitalului social, având în vedere Normele C.S.A. din 23 iulie 2002, referitoare la limita minimă a capitalului social vărsat şi respectiv, a fondului de rezervă liberă, vărsat asigurărilor.
Documentaţia conţinea hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 20 decembrie 2002, precum şi proiectul de act adiţional, fiind înregistrată sub nr. 22.168 şi nr. 22.169 din 23 decembrie 2002.
Pârâta nu i-a răspuns, însă, în termenul legal de 30 de zile, iar ulterior, prin adresa nr. 22.167 din 27 ianuarie 2003, i-a solicitat prezentarea proiectului de act adiţional şi alte înscrisuri care să ateste vărsarea capitalului subscris de fiecare acţionar, deşi proiectul fusese depus şi înregistrat la registratura C.S.A., iar dovada vărsării capitalului prepunea existenţa actului adiţional încheiat în forma autentică, act pe baza cărora acţionarii sunt ţinuţi să efectueze vărsămintele aferente.
Reclamanta a precizat că, deşi în acea perioadă a fost sancţionată cu limitarea activităţii şi retragerea autorizaţiei de funcţionare, executarea deciziilor pârâtei a fost suspendată prin sentinţa civilă nr. 343 din 18 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, aşa încât cu începere de la acea dată şi-a putut desfăşura, în continuare, activitatea specifică.
Demersurile întreprinse ulterior în vederea obţinerii avizului prealabil, prin înaintarea documentaţiei nr. 639 din 12 mai 2003, au rămas la rândul lor, fără rezultat şi în opinia reclamantei, atitudinea pârâtei vădeşte refuzul său nejustificat de soluţionare a cererii privind un drept subiectiv legitim.
Prin sentinţa civilă nr. 2046 din 21 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
În esenţă, instanţa a reţinut că avizul prevăzut în art. 6 al Normei nr. 2/2001, emisă de C.S.A. are caracter prealabil modificărilor actelor constitutive şi în această situaţie, conduita pârâtei, concretizată în refuzul de soluţionare a cererii formulată de reclamanta, în termenul legal, reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Hotărârea a fost atacată cu recurs, de către pârâta C.S.A.
Recurenta a susţinut că în mod eronat prima instanţă a atribuit adreselor nr. 24.380 din 23 iunie 2003 şi nr. 26.531 din 14 august 2003, caracterul unor acte administrative vătămătoare în drepturi şi a respins excepţia de necompetenţă materială invocată în cauză.
De asemenea, a stabilit în lipsa unor probe concludente, existenţa refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, deşi se putea dispune cel mult, obligarea sa la examinarea cererii de majorare a capitalului social al reclamantei.
Recursul este nefondat sub aspectul ambelor critici formulate.
Aprecierile instanţei de fond în legătură cu adresele nr. 24.380 din 23 iunie 2003 şi respectiv, nr. 26.531 din 14 august 2003, emise de pârâtă, nu au fost determinante în stabilirea obiectului litigiului care vizează, cum deja s-a arătat, constatarea refuzului nejustificat al acestei autorităţi publice de a da curs unei cereri legitime din partea reclamantei.
Cu un asemenea obiect, acţiunea în contencios administrativ atrăgea competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ şi nicidecum, competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.
Pe de altă parte, s-a reţinut în mod corect în sentinţă, că pentru a se conforma prevederilor conţinute în Norma C.S.A. din 23 iulie 2002, SC M.A. SA Bucureşti a înaintat acestei autorităţi publice, cererea nr. 22.167 din 23 decembrie 2002, solicitând avizul favorabil pentru adoptarea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 20 decembrie 2002, privind majorarea capitalului social de la 7.000.000.000 lei, la 15.000.000.000 lei. Documentaţia anexată a inclus hotărârea înregistrată sub nr. 22.168, proiectul actului adiţional la actul constitutiv, precum şi statutul societăţii comerciale, înregistrat cu nr. 22.169 din 22 decembrie 2002.
Pârâta nu a răspuns la cererea reclamantei, în termenul legal de 30 de zile şi cu adresa nr. 22.167 din 27 februarie 2003, i-a solicitat depunerea proiectului de act adiţional, inclusiv documentele care atestă vărsarea capitalului subscris de fiecare acţionar.
Ulterior, pârâta nu a răspuns în termenul legal, nici cererii formulate cu adresa nr. 24.380 din 12 mai 2002, dar a comunicat reclamantei, abia la 23 iunie 2003, că s-a hotărât amânarea luării unei decizii cu privire la solicitarea de aprobare a majorării capitalului social, până la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.
Rezultă, prin urmare, că în cauză existau elemente suficiente care demonstrau existenţa refuzului nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii formulată de reclamantă, în valorificarea unui drept recunoscut de lege.
Apreciind că acest refuz este în condiţiile date, nejustificat şi admiţând acţiunea în baza art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2046 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2794/2005. Contencios. Anulare concurs pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2799/2005. Contencios. Anulare Ordine emise de... → |
|---|
