ICCJ. Decizia nr. 2781/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2781/2005
Dosar nr. 8588/2004
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iulie 2004, reclamanta C.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12159/11738 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2068 din 13 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantă a făcut dovada susţinerilor, cu înscrisurile şi declaraţiile de martori depuse la dosar, din care rezultă că aceasta s-a născut la 16 martie 1938, în localitatea Leova de pe teritoriul fostului U.R.S.S. şi s-a refugiat împreună cu familia, în România, în iulie 1940, ca urmare a persecuţiilor etnice la care românii au fost supuşi după ultimatumul din iunie 1940, de către administraţia străină de ocupaţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivele de recurs, aceasta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care, în faţa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, nu au existat dovezi concludente, acestea fiind depuse ulterior, în faţa instanţei, motiv pentru care aceasta era obligată, în cel mai bun caz, să acorde drepturile solicitate de la data la care dovezile respective s-au depus.
A mai susţinut recurenta, nelegalitatea sentinţei atacate, şi sub aspectul obligării ei la cheltuieli de judecată, în sumă de 1.500.000 lei, atâta vreme, cât acţiunile în baza Legii nr. 189/2000, sunt scutite de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, iar asistarea de către un avocat nu este obligatorie.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, sentinţa atacată urmând a fi modificată în sensul exonerării recurentei-pârâte de plata acestora, atâta vreme, cât asistenţa avocaţială, în cauză, nu era obligatorie iar anularea actului administrativ în discuţie nu îi este imputabilă pârâtei, mai ales în condiţiile în care dovezile, în baza cărora i s-au recunoscut intimatei, drepturile pretinse, au fost prezentate de aceasta, numai ulterior, în faţa instanţei de judecată.
Pentru acest considerent, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul şi modifică sentinţa atacată, numai sub aspectul menţionat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2068 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, de către Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2779/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2784/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
