ICCJ. Decizia nr. 2803/2005. Contencios. Refuz primire în profesie de avocat. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2803/2005

Dosar nr. 7722/2004

Şedinţa publică din 26 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 24 noiembrie 2003, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Galaţi, obligarea acestora la primirea în profesia de avocat definitiv, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâţii i-au respins în mod nejustificat cererea de primire în Baroul Galaţi, fără examen, cu toate că a dovedit că îndeplineşte cerinţele legale în acest sens, deoarece are studii juridice şi a profesat ca ofiţer de specialitate la serviciul de cercetări penale din cadrul poliţiei, vreme îndelungată.

Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 104 din 12 mai 2004, a admis acţiunea, a desfiinţat Decizia nr. 9209 din 14 februarie 2004 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi a dispus înscrierea reclamantului în profesia de avocat în Baroul Galaţi, cu scutire de examen.

Instanţa a reţinut că dispoziţia din Statutul profesiei de avocat, care opreşte liberul acces la desfăşurarea unei activităţi profesionale, sub condiţia vârstei, este vădit restrictivă şi în afara limitelor textului legii, astfel încât apărarea formulată în acest sens de către pârâţi, nu poate fi primită.

Că reclamantul a făcut dovada existenţei dreptului de a fi primit în avocatură, cu scutire de examen, conferit de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, deoarece este absolvent al facultăţii de drept şi a profesat vreme îndelungată într-o funcţie de specialitate, asimilată celei de consilier juridic.

Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen legal, pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Galaţi, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate şi, în fond, respingerea acţiunii, în principal, ca prematură şi, în subsidiar, ca nefondată.

Recurenţii au susţinut că acţiunea trebuia formulată după comunicarea deciziei nr. 9209 din 14 februarie 2004 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, introducerea cererii înainte, determinând prematuritatea acţiunii.

Că, prin sentinţă, s-a admis în mod nelegal, acţiunea, întrucât situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În considerarea celui de-al doilea motiv invocat, recursul se va admite, în sensul celor ce vor fi expuse în continuare.

Având în vedere că în cursul desfăşurării judecăţii în primă instanţă, s-a emis Decizia nr. 9209 din 14 februarie 2004 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, recurenta nu mai poate susţine excepţia prematurităţii acţiunii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat în conformitate cu prevederile acestei legi şi a statutului profesiei.

Prin art. 16 alin. (2) lit. a) şi b) din aceeaşi lege, se stabileşte că „poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept, precum şi cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani".

Din redactarea textului alin. (1) de mai sus, rezultă că numai promovarea examenului dă naştere dreptului de a fi primit în profesia de avocat, în timp ce alin. (2) cuprinde excepţia.

Având în vedere că excepţiile sunt de strictă interpretare, rezultă că enumerarea cazurilor de la lit. a) şi b) ale alin. (2), este restrictivă şi limitativă.

În speţă, recurenţii-pârâţi au respins în mod legal cererea intimatului-reclamant de a fi primit în profesie, cu scutire de examen, deoarece, anterior formulării cererii, acesta nu a îndeplinit niciuna dintre cele patru categorii de profesii prevăzute de lege, pentru o perioadă de 10 ani, respectiv judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult.

Faptul că intimatul are studii juridice, fiind absolvent al unei facultăţi de drept, reprezintă o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru primirea sa în profesia de avocat, cu scutire de examen.

De altfel, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor legale, intimatul are vocaţia de a participa la examenul de primire în această profesie.

Având în vedere cele prezentate şi în temeiul dispoziţiilor art. 314, coroborate cu cele ale art. 312 alin. (1) teza I şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi, în fond, va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 104 din 12 mai 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul P.G., ca neîntemeiată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2803/2005. Contencios. Refuz primire în profesie de avocat. Recurs