ICCJ. Decizia nr. 2817/2005. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2817/2005
Dosar nr. 2187/2003
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 iunie 2000, reclamantul Ţ.C. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Preşedinţia României, Parlamentul României, Comisia Parlamentară pentru Controlul Aplicării Legii nr. 42/1990, Comisia Specială de Verificare a Certificatelor Eliberate în baza Legii nr. 42/1990, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Asociaţia R.C., solicitând obligarea acestora la daune morale de 1 milion dolari SUA plătibili în lei la cursul din ziua executării hotărârii, plus cheltuieli de judecată.
Reclamantul a mai solicitat ca fiecare pârât să-i răspundă la solicitările sale adresate în timp.
La data de 26 septembrie 2000, reclamantul a renunţat la judecată faţă de Asociaţia R.C.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, deşi reclamantul deţine acte doveditoare, până în prezent nu a putut beneficia de vreo facilitate acordată revoluţionarilor, conform Legii nr. 42/1990.
La data de 26 iulie 2000, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că atacă refuzul eliberării brevetului de revoluţionar.
Prin sentinţa civilă nr. 1376/2000, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că prin sentinţa civilă nr. 1355 din 11 noiembrie 1999, a aceleiaşi instanţe, pronunţate în dosarul nr. 470/1999, a fost admisă în parte, acţiunea reclamantului care avea ca obiect refuzul eliberării brevetului de revoluţionar.
În ce priveşte cererea reclamantului, ca fiecare pârât să fie obligat să-i răspundă petiţiilor formulate în timp, s-a reţinut că răspunsurile i-au fost înaintate, dovezile fiind depuse chiar de reclamant.
Prin Decizia nr. 2001 din 27 mai 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de Ţ.C. împotriva sentinţei civile nr. 1376/2000, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Curtea a reţinut că sentinţa este legală şi temeinică şi că recurentul a primit brevetul conferit de Preşedintele României, la data de 9 ianuarie 2002.
La data de 5 iunie 2003, Ţ.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2001/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ. A precizat că cererea reprezintă şi revizuire împotriva aceleiaşi hotărâri.
Ulterior, la data de 1 octombrie 2003, Ţ.C. a motivat contestaţia în anulare şi la data de 14 noiembrie 2003 a motivat cererea de revizuire.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că instanţa a motivat respingerea acţiunii în baza sentinţei civile nr. 1355/1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sentinţă care a fost, însă, casată prin Decizia nr. 3528/2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ; că i-a fost încălcat dreptul la apărare, nebeneficiind de apărător din oficiu, astfel cum a dispus Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1635/2001; că instanţele de fond şi de recurs nu au ţinut seama de daunele morale şi materiale suferite în cei 13 ani scurşi de la Revoluţie şi până la primirea brevetului de revoluţionar.
Au fost invocate dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, Ţ.C. a reiterat motivarea contestaţiei în anulare şi a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ.
Verificând contestaţia în anulare, Curtea constată că nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ., precizat de petent, contestaţia în anulare poate fi primită pentru motivele prevăzute la alin. (1) (când procedura de citare pentru ziua judecăţii nu a fost îndeplinită; când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, motive care să nu fi putut fi invocate pe calea recursului), în cazul în care aceste motive au fost invocate în cererea de recurs, dar instanţa le-a respins, pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără să fi fost judecat în fond.
Din motivarea contestaţiei în anulare se constată că nu sunt întrunite cerinţele textului legal precizat, contestatorul invocând alte motive, decât cele prevăzute de art. 317 C. proc. civ.
Nu sunt întrunite nici prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece motivele precizate de text trebuie să reprezinte greşeli materiale sau instanţa de recurs să fi omis să analizeze un motiv de casare, situaţie care nu se regăseşte în cauză.
Curtea apreciază că nici cererea de revizuire nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Revizuientul lasă să se înţeleagă faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii privind daunele.
Se constată că Ţ.C. şi-a modificat acţiunea iniţială prin care a solicitat şi daune morale (1 milion de dolari SUA), precizând că obiectul cererii sale îl formează refuzul de a i se elibera brevetul de revoluţionar. Aşadar, instanţa s-a pronunţat asupra cererii, astfel cum a fost precizată.
De altfel, chiar dacă petentul nu ar fi renunţat la cererea de daune morale, acestea nu s-ar fi putut acorda, întrucât cererea principală a fost respinsă.
Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută atunci când după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prin Decizia nr. 3528 din 29 noiembrie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, invocată de revizuient, a fost casată într-adevăr sentinţa nr. 1355/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care s-a bazat instanţa în pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, însă casarea a vizat respingerea în totalitate a acţiunii formulate de Ţ.C. (prin sentinţa nr. 1355/1999, acţiunea se admisese în parte). Aşadar, Decizia nr. 2001/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, este temeinică şi legală.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri irevocabile, atunci când există o altă hotărâre irevocabilă potrivnică în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
Se constată că nu ne aflăm în cazul de revizuire prevăzut la pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., invocat de revizuient, în cauză neexistând hotărâri potrivnice. Prin sentinţa nr. 1376/2000, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ (irevocabilă conform deciziei nr. 2001/2003, a Curţii Supreme de Justiţie), a fost respinsă acţiunea reclamantului, reţinându-se că o cerere identică îi fusese respinsă prin sentinţa nr. 1355/1999, a aceleiaşi instanţe. Soluţia sub acest aspect a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 3528/2000, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care s-a respins recursul declarat de Ţ.C., s-a admis recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a casat sentinţa nr. 1355/1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi s-a respins în totalitate acţiunea formulată de Ţ.C.
Pentru considerentele expuse, se vor respinge ca nefondate, atât cererea de revizuire, cât şi contestaţia în anulare formulate de Ţ.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare şi cererea de revizuire formulate de Ţ.C. împotriva deciziei nr. 2001 din 27 mai 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2809/2005. Contencios. Refuz înmatriculare si... | ICCJ. Decizia nr. 2820/2005. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
