ICCJ. Decizia nr. 2834/2005. Contencios. Anulare masura de suspendare temporara a dreptului de folosire a pasaportului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2834/2005
Dosar nr. 7657/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 mai 2004, reclamanta C.M. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului dispusă pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 5 noiembrie 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că măsura dispusă este neîntemeiată, cât timp nu a fost depăşit termenul de şedere legală în Italia, care expira la data de 23 decembrie 2003.
Prin sentinţa nr. 107 din 12 iulie 2004, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat în parte Ordinul nr. 111/1197894 din 3 martie 2004 şi a dispus reducerea termenului de restricţionare a folosirii paşaportului, de la 4 ani, la 1 an.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că măsura aplicată este prea severă în raport cu circumstanţele cauzei, respectiv cu condiţiile care au determinat returnarea şi cu situaţia personală a reclamantei care nu are antecedente penale şi nu a mai fost anterior returnată din străinătate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că instanţa nu a avut în vedere faptul că măsura a fost dispusă în baza art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor, întrucât reclamanta a fost returnată din Italia, în baza acordului de readmisie încheiat cu această ţară, de România, pentru încălcarea legislaţiei statului în care a efectuat deplasarea.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune, în consecinţă, respingerea acţiunii.
Astfel, Curtea va reţine că pârâtul a aplicat în mod corect prevederile legale în materie, actul administrativ prin care s-a dispus măsura suspendării pe o durată de 4 ani a dreptului de folosire a paşaportului, fiind justificat de împrejurarea că reclamanta a fost returnată de autorităţile italiene, la data de 5 noiembrie 2003.
Textul de lege pe care s-a întemeiat măsura contestată, art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, prevede posibilitatea suspendării dreptului de folosire a paşaportului, atât în ipoteza returnării din străinătate, a cetăţenilor români, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cât şi în situaţia depăşirii termenelor de şedere în statele în care au călătorit.
În cauză, s-a avut în vedere prima teză, fiind necontestată împrejurarea că reclamanta a fost returnată din Italia, la data de 5 noiembrie 2003. În consecinţă, măsura dispusă apare ca fiind legală, autoritatea pârâtă respectând normele în vigoare, în baza obligaţiilor asumate de ţara noastră prin acorduri internaţionale, pentru stoparea migraţiei ilegale.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va respinge acţiunea formulată de C.M., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 107 din 12 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de C.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2829/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2835/2005. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
