ICCJ. Decizia nr. 2932/2005. Contencios. Refuz răspuns la memoriu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2932/2005
Dosar nr. 2212/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 septembrie 2003, reclamanta O.E. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la memoriul transmis cu recomandata nr. 5023 din 1 august 2003, prin care a cerut declararea unui recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 796/2002, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia nr. 778/2002, a Curţii de Apel Piteşti.
La 28 octombrie 2003, reclamanta a depus o cerere prin care şi-a modificat obiectul acţiunii, solicitând să se constate răspunsul necorespunzător la memoriul adresat.
Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea precizată, ca inadmisibilă, faţă de faptul că declararea recursului în anulare constituie atributul exclusiv al Procurorului general, refuzul acestuia nefiind cenzurabil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, O.E. care a susţinut în esenţă că instanţa fondului a omis să se pronunţe în raport cu cererea modificatoare şi prin care se contestată refuzul pârâtului de a declara recurs în anulare.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei produse".
În speţă, prin cererea modificatoare, reclamanta-recurentă a contestat refuzul pârâtului de a-i soluţiona cererea, în sensul declarării unui recurs în anulare.
Reţinând acest aspect şi având în vedere cerinţele legii, astfel cum au fost exprimate prin art. 1 din Legea nr. 29/1990, în mod legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat care să privească o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, declararea recursului în anulare constituind atributul exclusiv al Procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care poate fi exercitat numai în condiţiile expres prevăzute de art. 330 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.E. împotriva sentinţei civile nr. 1919 din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 2933/2005. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
