ICCJ. Decizia nr. 2936/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de M.Ind. R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2936/2005
Dosar nr. 6483/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta comuna Ghelniţa, reprezentată de Primar, a formulat acţiune înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 888/2003, prin declinare de competenţă de la Judecătoria Târgu Secuiesc, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Economiei şi Comerţului şi S.N.P. P. SA, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 7509 emis la 10 iulie 2002, pentru suprafaţa de 295.628 mp.
A susţinut reclamanta că terenul respectiv face parte din proprietatea privată a comunei, preluat de la Inspectoratul Silvic al judeţului Covasna, la data de 6 martie 1990, având în acest sens protocoalele de preluare şi Hotărârea nr. 93/1991, emisă de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel că emiterea certificatului în litigiu s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 33/F din 2 martie 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de R.N.P., prin Direcţia Silvică Covasna şi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, fiind obligată intervenienta în interes propriu şi reclamanta, la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că intervenienta în interes propriu nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar reclamanta nu şi-a dovedit acţiunea, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, certificatul pârâtei S.N.P. P. SA fiind emis cu respectarea prevederilor HG nr. 834/1991.
Împotriva acestei sentinţe cu nr. 33/F/2004 a declarat recurs, reclamanta, din eroare fiind citată ca intervenienta în interes propriu în recurs, şi R.N.P. - Direcţia Silvică Sfântu Gheorghe.
Recurenta critică hotărârea, în sensul că instanţa a interpretat greşit legea şi actul dedus judecăţii, astfel că şi concluzia este greşită, deoarece acţiunea este dovedită, după cum şi încălcarea dreptului său de proprietate, stabilit prin Hotărârea nr. 93/1991 a Comisiei Judeţene Covasna pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, că în mod greşit pârâta şi-a înscris dreptul de proprietate în C.F.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se expun în continuare.
Este necontestat în cauză că terenul în litigiu nu se afla în administrarea Direcţiei Silvice sau Primăriei, în anul 1990, după cum cu actele din dosar pârâta a dovedit că această suprafaţă era în administrarea sa, în temeiul Decretului nr. 409/1955, teren pe care avea amplasate obiectivele de investiţii specifice activităţii sale, terenuri pe care le administra înainte de 1990.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, eliberat în condiţiile art. 5 din HG nr. 834/1991, privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, de către organele care îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, este un act administrativ de autoritate emis în executarea legii, care produce efecte juridice proprii.
În mod legal instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu şi-a dovedit vătămarea unui drept în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, având în vedere că eliberarea certificatului contestat a fost legal emis, dar şi cu referire la prevederile Legii nr. 15/1990, care dispune prin art. 20, că bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, după cum nici Prefectura judeţului Covasna nu a emis un ordin care să stabilească o altă situaţie juridică a acestei suprafeţe de teren.
Ca atare, criticile formulate în recurs se constată a fi nefondate, iar pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de comuna Ghelinţa, judeţul Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 33/F din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2933/2005. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 2938/2005. Contencios. Refuz plată sumă... → |
|---|
