ICCJ. Decizia nr. 2939/2005. Contencios. Refuz plată sumă reprezentând drepturi salariale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2939/2005
Dosar nr. 7848/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată formulată de data de 5 august 2003, reclamantul S.P. a chemat în judecată I.D.S.A., solicitând obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 9.108.300 lei, actualizată, reprezentând drepturi salariale neachitate pentru perioada aprilie - septembrie 2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 419/2001, a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei nr. 41/2001, prin care fusese destituit din funcţia de şef de serviciu la Inspectoratul de Poliţie Sanitar-Veterinară de Frontieră Mehedinţi.
Întrucât a fost repus în funcţie doar la 1 octombrie 2001, pârâtul îi datorează drepturile salariale pe perioada 14 aprilie 2001 - 30 septembrie 2001, actualizate cu coeficientul de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 7 din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 9.108.000 lei drepturi salariale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 29/1990, pârâtul datorează reclamantului, despăgubirile în cuantumul sus-menţionat, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei de conducere pentru intervalul cerut.
Referitor la diferenţa de sumă solicitată, reprezentând actualizarea conform indicelui de inflaţie, instanţa a constatat că aceasta nu este datorată, reclamantul formulând cerere de executare a hotărârii nr. 419/2001, la 28 august 2001, iar executarea a avut loc înăuntrul termenului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul S.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că nu este reală susţinerea instanţei, în sensul că ar fi pus în executare sentinţa civilă nr. 419/2001, prin care, de altfel, nu s-a dispus obligarea la plata vreunei sume de bani, ci numai anularea actului administrativ.
În aceste împrejurări s-a arătat că se impune majorarea despăgubirilor cu partea, reprezentând contravaloarea coeficientului de inflaţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că la data de 21 august 2001 s-a dispus prin încheierea Curţii de Apel Craiova, executarea sentinţei civile nr. 419/2001, la cererea reclamantului S.P.
În urma aducerii încheierii de executare la cunoştinţa institutului pârât, acesta a procedat, la 1 octombrie 2001, la repunerea reclamantului în funcţia de conducere.
Întrucât prin hotărârea nr. 419/2001 nu s-a dispus decât anularea deciziei de eliberare a reclamantului din funcţia de conducere, nu şi obligarea institutului la plata vreunei sume de bani reprezentând drepturi salariale, iar stabilirea indemnizaţiei de conducere de care a fost lipsit reclamantul în perioada până la repunerea în funcţia deţinută, s-a hotărât că, chiar prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, reclamantul nu este îndreptăţit la actualizarea sumei solicitate.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.P. împotriva sentinţei nr. 7 din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2938/2005. Contencios. Refuz plată sumă... | ICCJ. Decizia nr. 2943/2005. Contencios. Daune materiale. Recurs → |
|---|
