ICCJ. Decizia nr. 2956/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2956/2005
Dosar nr. 1071/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.C. a formulat acţiune la data de 8 octombrie 2004, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a cerut ca în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., să se dispună anularea hotărârii nr. 131 din 25 august 2004, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de judecător, pentru neîndeplinirea condiţiei cerute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că măsura eliberării din funcţie este nelegală, competenţa eliberării fiind dată de lege, Preşedintelui României, că nu a fost pus în situaţia reală să îşi facă apărarea, iar prin activitatea sa profesională şi morală nu a încălcat Codul deontologic şi obligaţiile cerute profesiei.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin hotărârea nr. 57 din 11 februarie 2005, a respins excepţiile invocate de pârât, privind inadmisibilitatea acţiunii, cu referire la procedura prealabilă şi a irevocabilităţii hotărârii nr. 131/2004, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat hotărârea contestată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, greşit pronunţată ca decizie cu nr. 57/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că pentru măsura eliberării din funcţie în conformitate cu prevederile art. 92 lit. f) şi art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992, care au legătura cu comportamentul magistratului, se impune respectarea procedurii cerute de art. 124 - 131 din Legea nr. 92/1992, fiind de aplicat o măsură disciplinară, şi cum aceste proceduri au fost neaplicate, hotărârea este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a fost declarat recurs, de către C.S.M., solicitându-se casarea acesteia, ca nelegală, în sensul că la şedinţa de judecată nu a fost participant şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aşa cum este prevăzut în art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, măsura dispusă nefiind de natură disciplinară, ci de îndeplinire a unor cerinţe legale pentru ocuparea unor funcţii.
Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expuse în continuare.
Cu referire la motivul de recurs ce se referă la participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, acesta se priveşte a fi nefondat, în raport cu prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004 şi data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, însă, că instanţa de fond, legal învestită cu soluţionarea unei acţiuni împotriva hotărârii nr. 131/2004, greşit a interpretat măsura dispusă prin acest act administrativ, ca fiind de natură disciplinară.
Este de reţinut că o asemenea măsură are o anume procedură administrativă, dar şi alte căi de atac, fiind, astfel, greşit interpretat actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul acestuia.
În cauză, este de analizat dacă pretinsa necorespundere pentru motivele invocate de C.S.M., ca reprezentant al autorităţii judecătoreşti şi propunerile Ministrului de Justiţie, sunt actuale, dacă ele aduc atingere reputaţiei judecătorului, cum este prevăzut de art. 46 lit. c) invocat, dacă o asemenea măsură poate fi dispusă fără o cercetare prealabilă în care magistratul să îşi poată formula apărarea, cercetare şi apărare reală, şi nu formală, realizată sub forma unei invitaţii şi luării la cunoştinţă.
În acest sens sunt de aplicat procedurile privind încetarea raporturilor de serviciu şi în cazul unor motive care nu sunt de natură disciplinară, Carta Europeană privind Statutul judecătorilor, adoptate la Strasbourg, în 1998, în art. 7 se recomandă reguli de urmat la încetarea activităţii magistratului, ca acestea să fie luate cu atenţie deosebită, de o manieră în care să se determine limitativ aceste cauze, iar în art. 7.2 se face precizarea că aceste cauze care intervin, trebuie verificate de o instanţă independentă, în cazul nostru această instanţă fiind pârâtul.
Înalta Curte de Casaţie va admite în consecinţă recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi va casa sentinţa (Decizia) nr. 57/2005, va trimite cauza, pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza cauza, în funcţie de respectarea dreptului la apărare al reclamantului, al actelor depuse de acesta, cum ar fi de exemplu, fişele de apreciere, referatele de promovare, dar şi a sentinţei penale nr. 12/2005, respectiv la legalitatea unei asemenea măsuri intervenite la un mare interval şi respectarea şi aplicarea principiului proporţionalităţii unei asemenea măsuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.M. împotriva deciziei nr. 57 din 11 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 296/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
