ICCJ. Decizia nr. 2964/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P. Dolj şi proces-verbal A.F.P. Craiova. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2964/2005
Dosar nr. 5388/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC S. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj şi cu Administraţia Financiară a municipiului Craiova, să se dispună anularea deciziei nr. 80 din 31 iulie 2001, emisă de prima pârâtă şi a procesului-verbal nr. 34299 din 15 decembrie 2000, încheiat de funcţionari ai pârâtei secunde, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului, a sumei totale de 415.033.186 lei, reprezentând:
- 252.442.343 lei, impozit pe profit stabilit suplimentar pe anii 1999 - 2000;
- 162.590.843 lei, majorări de întârziere aferente acestui impozit.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit organele financiare au stabilit că nu sunt deductibile fiscal, sumele de bani reprezentând: chiria achitată pentru spaţiul de producţie şi depozitare din localitatea Şimnic; contravaloarea combustibilului utilizat de autovehicule pentru transportul păsărilor la locurile de vânzare; cheltuielile suportate cu mortalităţile la păsări.
Cu privire la suma de 1.182.932.787 lei, a precizat că aceasta este corect înregistrată în contabilitate şi reprezintă o înregistrare intermediară, în cadrul notelor contabile specifice activităţii de producţie.
Tot deductibile fiscal sunt sumele reprezentând cheltuieli facturate în baza contractului de colaborare încheiat cu SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, precum şi contravaloarea onorariului achitat unei persoane fizice independente care desfăşoară o activitate autorizată şi pentru care nu trebuie reţinut impozitul pe venit.
Prin sentinţa civilă nr. 90 din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea pricinii după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial actele administrative atacate, menţinând obligaţiile financiare stabilite în limita sumelor de 6.398.250 lei şi respectiv, de 4.683.591 lei.
În esenţă, instanţa a reţinut că această soluţie se impune în raport cu probele cu acte administrate şi îndeosebi, cu constatările expertului contabil, inclusiv actele normative aplicabile în cauză.
Referitor la amenda în sumă de 1.000.000 lei, curtea a stabilit că, deşi a fost contestată la organul administrativ-jurisdicţional, în cuprinsul acţiunii, reclamanta nu a cerut anularea procesului-verbal de contravenţie din 15 decembrie 2000 şi ca atare, acest aspect nu poate face obiect al judecăţii sale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru pârâta Administraţia Financiară a municipiului Craiova.
Recurenta a susţinut că în mod eronat, prima instanţă a admis chiar parţial acţiunea, deoarece reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract de închiriere cu societatea F. SRL, pe perioada aprilie - decembrie 1999, în vederea folosirii imobilului închiriat ca spaţiu de depozitare şi izolare a păsărilor.
De asemenea, în mod nejustificat instanţa de fond şi-a însuşit concluzia expertului contabil conform căreia, dacă cheltuielile respective nu ar fi fost admise ca deductibile fiscal, s-ar realiza o dublă impozitare, o dată la reclamantă şi a doua oară la locator.
În opinia sa, suma de 133.443.793 lei este legal datorată, întrucât cotele în care se acordă deductibilitatea, fac obiectul reglementării conţinute în Decretul Consiliului de Stat nr. 50/1982, în vigoare la data efectuării controlului financiar.
Cât priveşte cheltuielile cu combustibilul, recurenta a arătat că ele nu sunt deductibile fiscal, de vreme ce nu s-a dovedit consumul efectiv al cantităţilor de carburant pentru obţinerea de venituri de către agentul economic.
În sfârşit, s-a apreciat că în mod legal, organul de control a procedat la recalcularea valorii de înregistrare a păsărilor, deoarece înregistrările contabile au fost făcute eronat, influenţând impozitul pe profit datorat.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Pe baza îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 976 din 11 martie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în fond după casare, Curtea de Apel Craiova a completat probele cu înscrisuri, precum şi cu un supliment de expertiză contabilă pe toate aspectele litigiului financiar.
În cadrul probelor cu acte, reclamanta a anexat în dosar, copii ale unor contracte de comodat pentru diferite mijloace de transport auto împrumutate în scopul realizării obiectului său de activitate, facturi de import a unui generator electric, chitanţe şi facturi de achiziţionare a motorinei, centralizatoare lunare pe perioada aprilie 1999 - iulie 2000, cu situaţia kilometrilor parcurşi în acelaşi scop de mijloacele de transport, jurnale pentru cumpărături, foi de parcurs.
Expertul contabil T.N. a analizat toate aceste înscrisuri, documentaţia existentă la sediul societăţii comerciale şi desigur, normele legale incidente, arătând că îşi menţine punctul de vedere exprimat iniţial, în cadrul raportului de expertiză depus în primul ciclu procesual.
Potrivit acelei opinii, rămân nedeductibile fiscal, sumele de 6.398.250 lei şi respectiv, de 4.683.591 lei, în limitele căreia s-a considerat că trebuie menţinute obligaţiile financiare ale reclamantei SC S. SRL, cu titlu de impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente.
În legătură cu sumele achitate în contul chiriei, s-a stabilit că în intervalul aprilie - decembrie 1999, reclamanta a folosit spaţiul închiriat, ca punct de tranzit pentru păsările livrate pe piaţă.
Pentru a fi menţinut la standardele de calitate cerute, efectivul de păsări are nevoie de substanţe nutritive şi, desigur, un adăpost corespunzător, care în speţă a fost asigurat pe baza contractului de închiriere încheiat cu SC F. SRL.
În condiţiile date şi în lipsa altor probe concludente care să justifice o altă concluzie, fără temei se susţine în recurs că suma de 78.000.000 lei, reprezentând chiria plătită pentru spaţiul de producţie şi depozitare închiriat pe baza unui contract valabil, nu ar fi deductibilă fiscal.
Nesocotirea obligaţiei prevăzute de art. 17 lit. i) din Legea nr. 87/1994, cu privire la declararea punctului de lucru la organul fiscal, nu afectează caracterul deductibil al cheltuielii cu chiria şi oricum, sancţiunea incidentă s-a concretizat doar în amenda contravenţională aplicată.
Cheltuiala cu mortalitatea la păsări, în valoare de 133.443.793 lei, are acelaşi caracter şi reprezintă în fapt o pierdere rezultată din procesul de producţie, ce nu poate fi planificată procentual.
Pe de altă parte, aşa cum se arată în suplimentul de expertiză, referitor la societăţile mici şi mijlocii, legiuitorul a impus măsura impozitării în cota de 1,5% din veniturile realizate, conform dispoziţiilor OG nr. 24/2001, şi nu utilizând ca bază de impozitare, diferenţa dintre venituri şi cheltuielile agenţilor economici.
Cheltuielile suportate cu combustibilul sunt deductibile fiscal, deoarece autovehiculele au fost folosite în interesul reclamantei, pentru transportul păsărilor la locurile de valorificare, fapt demonstrat cu centralizatoarele lunare privind kilometrii parcurşi, rutele şi distanţele, pe tip de carburanţi, cu jurnalele pentru cumpărături, chitanţele şi facturile de achiziţionare.
În plus, din reglementarea instituită prin dispoziţiile pct. 119 al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 82/1991, rezultă că foile de parcurs invocate de pârâte nu sunt singurele documente justificative admise, esenţială fiind realitatea operaţiunii patrimoniale, ce poate fi atestată şi cu alte documente înregistrate în contabilitate.
Cât priveşte înregistrarea costului de producţie a păsărilor la articolul contabil 606=361, în loc de 711=361, expertul a demonstrat, cu argumente convingătoare, că această operaţiune nu a afectat rezultatul financiar, respectiv venitul impozabil al firmei controlate, pe perioada care interesează procesul.
Cu alte cuvinte, influenţa operaţiunilor contabile prin oricare din cele două conturi (711 şi 606) asupra contului 121 este aceeaşi.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi în numele Administraţiei Finanţelor Publice Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 90 din 26 februarie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2963/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2965/2005. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
