ICCJ. Decizia nr. 2972/2005. Contencios. Anulare Ordin M.T.C.T. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2972/2005
Dosar nr. 5837/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2004, la Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Sănătăţii a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 30/CA din 8 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, solicitând casarea hotărârii.
În motivarea cererii, recurentul a susţinut că „instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii".
Sub acest aspect s-a precizat în recursul declarat, că, având în vedere dispoziţiile art. 1 al OG nr. 16/2004, Ministerul Sănătăţii preia centrele de medicină preventivă din subordinea fostului Minister al Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, până la data de 31 martie 2004, când vor trece, reorganizate la Agenţia de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, care se înfiinţează ca instituţie publică, în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat. Aşa fiind, recurentul consideră că Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuală pasivă.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 30 din 8 martie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia nulităţii absolute a actului atacat (Ordinul nr. 188 din 22 februarie 2001, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de director a Centrului de Medicină Preventivă Iaşi). S-a admis acţiunea în contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Ministerul Sănătăţii.
S-a respins excepţia invocată de pârâţi privind lipsa de interes. Totodată, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei, 9.395.000 lei cheltuieli de judecată.
De precizat, că prin Decizia nr. 1764 din 13 mai 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul şi a casat sentinţa atacată (nr. 189 din 10 decembrie 2001, a Curţii de Apel Iaşi) şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării, a precizat Curtea Supremă de Justiţie, urma a fi verificat faptul dacă emiterea actului administrativ s-a făcut cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond referitoare la obligativitatea cercetării prealabile a faptei imputate, la audierea reclamantei şi propunerile comisiei de disciplină, instituite prin dispoziţiile art. 70 alin. (5) şi art. 72 din Legea nr. 189/1999.
S-a mai stabilit a se verifica probele şi susţinerile ambelor părţi în faţa instanţei.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 30 din 8 martie 2004, având în vedere casarea cu trimitere, spre rejudecare, dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, a constatat că nu s-au respectat dispoziţiile art. 13 şi 134 din Legea nr. 1/1970, în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 188 din 22 februarie 2001 şi nici art. 63 alin. (1) C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, ce instituia, anterior emiterii ordinului de destituire din funcţie, procedura obligatorie a cercetării prealabile sub sancţiunea nulităţii ordinului.
S-a mai reţinut şi faptul că ordinul nu a fost motivat.
Cu privire la excepţia invocată de pârât, a lipsei de interes, a fost corect respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Iaşi. Reclamanta are vârsta de 48 ani, este medic primar, doctor în Ştiinţe medicale, cu activitate de peste 10 ani în funcţia de medic director al C.M.P. Iaşi, a fost pensionată medical grad III de invaliditate şi menţinută în program cu ½ normă. Instanţa de fond a reţinut că pierderea capacităţii de muncă nu este definitivă, situaţia medicală a reclamantei putând fi supusă revizuirii medicale la data de 23 aprilie 2004, conform deciziei nr. 2194 din 11 aprilie 2003, astfel încât nu se poate susţine că acţiunea formulată este lipsită de interes.
Cât priveşte motivul de recurs invocat în cauză, în sensul că nu s-a ţinut seama că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, este, de asemenea, neîntemeiat.
De observat că, actul administrativ contestat în cauză, ce a determinat litigiul de faţă, fiind, de altfel, în final anulat, s-a dat la 22 februarie 2001, de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
În timpul judecării cauzei, ca urmare a reorganizării pârâtului, cauză neimputabilă reclamantei Ţ.C., pârâtul a fost numit Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului; ulterior, activul şi pasivul pârâtului a fost preluat de Ministerul Sănătăţii, până la 31 martie 2004, potrivit OG nr. 16/2004, după care urmează o nouă reorganizare a pârâtei.
Ceea ce este esenţial în cauză este faptul că urmare a reorganizării repetate a pârâtului iniţial, activul şi pasivul acestei persoane juridice a fost preluat de persoana juridică ce i-a urmat, astfel încât nu se poate susţine de Ministerul Sănătăţii, că la data judecării cauzei de Curtea de Apel Iaşi - 8 martie 2004, nu avea calitate procesuală pasivă.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 30/CA din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2005. Contencios. Anulare hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 2973/2005. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
