ICCJ. Decizia nr. 2965/2005. Contencios. Anulare proces-verbal M.F.P. şi decizie Garda Financiară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2965/2005
Dosar nr. 7593/2004
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2003, reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală (în prezent Comisariatul General al Gărzii Financiare), anularea deciziei nr. 353 din 31 octombrie 2003, emisă de primul pârât şi a procesului-verbal din 31 mai 2001, încheiat de pârâta nr. 2.
În motivare, reclamanta a arătat că în mod nelegal, prin actele contestate, pârâţii i-au stabilit şi menţinut în sarcină, obligaţia achitării la bugetul statului, a sumei totale de 2.791.780.435 lei, reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere aferente, cu toate că, în realitate, operaţiunile de transport efectuate în perioada supusă controlului beneficiau de cota 0 T.V.A., conform art. 17 pct. B lit. e) din OUG nr. 17/2000 şi nu erau aplicabile dispoziţiile art. 17 pct. B lit. a) din OUG nr. 17/2000, reţinute de pârâţi.
Că nu datorează nici T.V.A. stabilit în baza contractului de prestări servicii nr. 1657/2000, care a fost reziliat prin act adiţional, nemaifiind necesară facturarea sumei primite în avans, suma respectivă a fost cuprinsă, ulterior, într-o altă factură, urmare a încheierii unor noi înţelegeri comerciale.
S-a mai arătat că nu poate fi reţinută nici deducerea eronată a T.V.A. pe baza a 6 facturi fiscale de achiziţii materiale, care nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerate documente justificative, deoarece societatea nu avea posibilitatea verificării pe loc a acestor înscrisuri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1523 din 23 iunie 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, actele contestate sunt legal emise, sumele stabilite în sarcina reclamantei fiind corect stabilite şi datorate de către aceasta.
Referitor la operaţiunile de transport internaţional, instanţa a apreciat că reclamanta nu a dovedit că aceste servicii ar beneficia de cota 0 T.V.A., întrucât nu a încasat contravaloarea în valută a respectivelor servicii prin conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională Română, aşa cum prevedea legea, motiv pentru care datorează T.V.A. în cota generală de 19%.
În ceea ce priveşte T.V.A. pentru suma încasată în baza contractului de prestări servicii, s-a reţinut că situaţia se încadrează în prevederile pct. 7 lit. c) din HG nr. 401/2000 şi a fost corect reţinută de autorităţile pârâte.
A mai reţinut prima instanţă şi pe baza concluziilor din raportul de expertiză, că cele 6 facturi fiscale de achiziţii materiale nu îndeplinesc cerinţele legale pentru a fi considerate documente justificative, astfel încât reclamanta şi-a dedus eronat T.V.A. în baza acestora.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti, solicitând casarea sentinţei şi admiterea în parte a acţiunii pe care a formulat-o, urmând să se menţină în sarcina sa, ca obligaţie bugetară legală:
- suma de 207.989.100 lei (rezultată prin scăderea din totalul sumei de 2.791.780.435 lei a celor reprezentând: T.V.A. - ul suplimentar de 1.948.619.244 lei şi majorările de întârziere aferente în sumă de 635.172.091 lei) sau
- suma de 99.542.018 lei (rezultată prin scăderea din totalul sumei de 2.791.780.435 lei, a celor reprezentând: T.V.A. - ul suplimentar de 1.948.619.244 lei, majorările de întârziere de 635.172.091 lei, diferenţa dintre suma de 141.299.100 lei şi cea de 32.852.018 lei penalităţi de întârziere).
În motivare, recurenta a reiterat, în esenţă, susţinerile din acţiune, arătând că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte respingerea acţiunii referitoare la obligaţia de plată a T.V.A. suplimentar în sumă de 1.948.619.244 lei şi a majorărilor de întârziere aferente, în cuantum de 635.172.091 lei, precum şi a diferenţei suplimentare de T.V.A., în sumă de 141.299.100 lei.
Cât priveşte T.V.A. suplimentar, în valoare de 1.948.619.244 lei şi majorările aferente, recurenta a subliniat că în perioada controlată, societatea a încasat valută în numerar, drept contravaloare a transporturilor şi prestărilor de servicii accesorii acestora, aferente mărfurilor din import, pentru care beneficiază de cota 0 T.V.A. conform art. 17 lit. b) pct. e din OUG nr. 17/2000.
Sub acest aspect, atât autorităţile publice intimate, cât şi instanţa de fond au calificat greşit operaţiunile respective, ca fiind transporturi legate de exportul de bunuri şi au constatat eronat că sunt aplicabile prevederile art. 17 lit. b) pct. a din OUG nr. 17/2000.
Referitor la diferenţa suplimentară de T.V.A., în sumă de 141.299.100 lei, recurenta a susţinut că i-a fost menţinută eronat în sarcină, deşi datora doar plata sumei de 32.852.018 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente avansului de 885.000.000 lei nefacturat în termen.
Astfel, contractul de prestări servicii încheiat cu SC T.F. SA a fost reziliat prin act adiţional, iar factura fiscală prin care s-a încasat avansul, a fost stornată şi s-a încheiat factura precizatoare nr. 4085190 din 6 mai 2004, iar suma de 141.299.100 lei, cu titlu de T.V.A. a fost inclusă în decontul de T.V.A. pe luna mai 2001. Prin urmare, nu poate fi obligată să plătească de două ori acelaşi T.V.A.
Cu privire la suma de 32.852.018 lei şi celelalte sume reţinute în sarcina sa, prin sentinţa recurată, societatea reclamantă nu le-a mai contestat, recunoscând legalitatea stabilirii lor.
Recursul se va admite în limitele, sensul şi în considerarea celor ce urmează.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Aceasta însemnă că pentru formularea convingerii corecte asupra situaţiei reale de fapt, dedusă judecăţii, trebuie avute în vedere toate împrejurările obiective, toate mijloacele şi dovezile care circumstanţiază acea situaţie.
În speţa dedusă judecăţii, referitor la T.V.A. suplimentar în sumă de 1.948.619.244 lei şi majorările de întârziere aferente, susţinerile părţilor au fost contradictorii, recurenta-reclamantă susţinând că operaţiunile respective au avut ca obiect bunuri din import, iar intimaţii-pârâţi arătând că aceste operaţiuni au avut ca obiect bunuri destinate exportului. Este evident că în funcţie de calificarea naturii operaţiunilor comerciale se aplică, distinct, normele fiscale corespunzătoare privind T.V.A., respectiv art. 17 lit. b) pct. a sau pct. e din OUG nr. 17/2000.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a invocat nu numai facturile fiscale (pe care le-a depus), ci şi CMR-urile aferente acestora, din care ar rezulta că mărfurile transportate proveneau din importuri. Aceste CMR-uri (documente de transport internaţional) nu au fost, însă, ataşate la dosar, iar intimaţii-pârâţi au susţinut în tot cursul procesului, că nu le-au fost puse la dispoziţie.
Însuşi expertul contabil a reţinut în raportul de expertiză, că i s-au pus la dispoziţie peste 90% din aceste CMR-uri (deci nu toate), iar acesta a depus la dosar doar trei exemplare.
Deşi expertul a concluzionat că toate documentele supuse analizei se referă la transportul şi prestări de servicii aferente mărfurilor de import, nu a arătat în mod concret concordanţa dintre CMR-urile şi facturile analizate, din care să reiasă considerentele care l-au determinat să ajungă la concluzia prezentată.
De altfel, în lipsa tuturor actelor care au stat la baza operaţiunilor comerciale respective şi în lipsa unei analize concrete şi complete a expertului de specialitate, instanţa nu a putut analiza corect şi complet situaţia de fapt şi ca atare, nu s-a putut stabili în mod corespunzător cadrul legal incident.
Neexistând la dosar toate înscrisurile invocate de reclamantă, nici pârâţii (care susţin că nu le cunosc) nu şi-au putut preciza obiectiv punctul de vedere şi formula apărarea.
Prin urmare, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi pentru precizarea exactă a naturii operaţiunilor prestate de reclamantă, pentru care s-a stabilit T.V.A. suplimentar în sumă de 1.948.619.244 lei şi majorările de întârziere aferente se impune admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul trimiterii cauzei, spre rejudecare, cu privire la acest aspect. Cu acest prilej, se va suplimenta probatoriul prin depunerea tuturor CMR-urilor şi a altor acte deţinute de reclamantă, din care să rezulte natura exactă a operaţiunilor comerciale supuse verificării în perioada controlată şi, eventual, se va suplimenta raportul de expertiză administrat în cauză, printr-o nouă expertiză care să stabilească o paralelă între CMR-uri şi facturile corespunzătoare, evidenţiind în concret corespondenţa dintre acestea şi precizând pentru fiecare în parte dacă vizează bunuri provenite din import sau export.
Referitor la obligaţiile bugetare stabilite prin procesul-verbal, reprezentând T.V.A. în sumă de141.299.100 lei aferentă avansului de 885.000.000 lei încasat în baza contractului de prestări servicii nr. 1657 din 27 noiembrie 2001, încheiat de recurentă cu SC T.F. SA, instanţa de fond a apreciat superficial că stornarea primei facturi nu modifică situaţia de fapt reţinută de către intimaţii-pârâţi, fără a analiza susţinerile reclamantei şi concluziile expertului referitoare la înscrierea acestei sume în decontul de T.V.A., pe anul 2001 luna mai.
Având în vedere că nici sub acest aspect, situaţia de fapt nu a fost lămurită, cu ocazia rejudecării, instanţa urmează să clarifice în ce măsură s-a făcut plata efectivă a acestei sume şi dacă recurenta o mai datorează, în raport cu actele depuse.
În considerarea celor expuse şi a prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1523 din 26 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2964/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 297/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
