ICCJ. Decizia nr. 2970/2005. Contencios. Anulare hotarâre D.G.E.I.P. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2970/2005
Dosar nr. 5052/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul B.T. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea hotărârii emisă de pârâtă şi admiterea cererii de stabilire a domiciliului în România.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi, în mod nejustificat, Autoritatea pentru Străini i-a respins cererea.
Prin sentinţa civilă nr. 123 de la 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată, motivat de faptul că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 194/2002, modificată şi aprobată prin Legea nr. 357/2003.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, arătând că intimatul-reclamant nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, iar, pe fondul cauzei, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) pct. II şi lit. b) pct. II din OUG nr. 194/2002, în sensul că intimatul-recurent nu a făcut dovada unei şederi temporare legale şi continue, precum şi a mijloacelor de întreţinere necesare.
Analizând motivele invocate, în raport şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea constată nefondat, recursul formulat şi urmează să-l respingă pentru considerentele următoare:
În considerarea dispoziţiilor art. 71 din OUG nr. 194/2002, „străinii îşi pot stabili domiciliul în România, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: o şedere temporară legală şi continuă de cel puţin 6 ani, fac dovada faptului că deţin mijloace de întreţinere, fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, vorbesc limba română la nivel satisfăcător; sunt îndeplinite în continuare condiţiile cu privire la intrarea în România şi nu a intervenit în perioada şederii în România, vreunul din motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României.
Din materialul probator existent la dosar, rezultă că reclamantul a deţinut vize succesive de şedere temporară de la 27 august 1996, până la 19 aprilie 2004, pe teritoriul României şi nu i s-a refuzat prelungirea vizei de şedere (chiar dacă s-a prezentat cu întârziere în 1997 şi 2003).
În ceea ce privesc mijloacele de întreţinere, reclamantul a făcut pe deplin dovada acestora, aşa încât motivele de respingere a cererii de stabilire a domiciliului pe teritoriul României formulate de Autoritatea pentru Străini, nu au suport legal.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerului Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva sentinţei civile nr. 123 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 297/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2972/2005. Contencios. Anulare Ordin M.T.C.T.... → |
---|