ICCJ. Decizia nr. 297/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 297/2005
Dosar nr. 1886/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 7 octombrie 2003, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 6121/4492 din 16 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că sub motivaţia că actele depuse conţin elemente contradictorii, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deşi consideră că a făcut dovada că s-a refugiat din Basarabia, în perioadele septembrie 1940 - decembrie 1941 şi din martie 1944, după care a rămas definitiv în România.
Prin sentinţa civilă nr. 2030 din 27 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei P.M., a anulat hotărârea nr. 6121/4492 din 16 iulie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi să constate că perioadele de refugiu septembrie 1940 - decembrie 1941 şi martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, împreună cu mama sa, R.L., s-a refugiat în perioada septembrie 1940 - decembrie 1941, din Chişinău (Basarabia), în judeţul Argeş, din România şi ulterior, din martie 1944, după care s-a stabilit definitiv în România, fără a se mai întoarce în Basarabia.
În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că instanţa de fond a greşit apreciind, ca fiind edificatoare probele administrate, în sensul că nu s-a făcut dovada refugiului, prin depunerea actelor la dosarul comisiei de specialitate.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, din actele de stare civilă şi din certificatele nr. 22015A din 20 martie 1945 şi 20744 din 19 ianuarie 1945, rezultă că reclamanta şi mama sa, R.L., s-au refugiat din Chişinău - Basarabia, în România, prima dată în perioada septembrie 1940 - decembrie 1941 şi a doua oară în martie 1944, după care s-au stabilit definitiv în România.
Aceste înscrisuri se coroborează cu declaraţiile autentificate ale celor 4 martori, din care rezultă aceeaşi situaţie, dovedindu-se, astfel, că reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind o persoană persecutată din motive etnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2030 din 27 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2005. Contencios. Anulare proces-verbal... | ICCJ. Decizia nr. 2970/2005. Contencios. Anulare hotarâre... → |
|---|
