ICCJ. Decizia nr. 3301/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, Primăria municipiului Suceava a declarat recurs împotriva sentinței nr. 266/2004, a Curții de Apel Suceava, solicitând casarea hotărârii atacate.
în motivarea recursului, petenta susține că în mod greșit, instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii, formulată de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și SC S.S.I. SA.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că semnarea procesului-verbal de vecinătăți este un act premergător emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate și, deci, nu poate echivala cu dovada luării la cunoștință a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin sentința nr. 266 din 24 noiembrie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți. Așa fiind, s-a respins, ca fiind tardivă, acțiunea formulată de reclamantul municipiul Suceava, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și SC S.S.I. SA.
Cu privire la excepția tardivității promovării acțiunii, instanța a reținut că potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, printr-un act normativ, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau de la data luării la cunoștință, autorității emitente, iar în cazul în care este nemulțumit de soluția dată reclamației sale, poate sesiza instanța în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției, dar nu mai târziu de un an de la data în care actul administrativ i-a fost comunicat.
Cât privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este un act administrativ care se emite în scopul înscrierii în Registrul unic al terenurilor societăților comerciale și pentru asigurarea publicității dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, neexistând obligația autorității emitente de a-l comunica terților, acesta devenind opozabil erga omnes odată cu transcrierea efectuată în C.F.
Publicitatea actului în litigiu, act emis la 9 noiembrie 1993, s-a făcut prin transcrierea efectuată în C.F. la data de 12 mai 1997, așa încât, până la data adresării cu acțiune la instanța de judecată - 8 octombrie 2004, este o diferență de peste 7 ani.
Hotărârea pronunțată de instanța de judecată este legală.
în cauză s-a produs publicitatea actului în litigiu prin transcrierea în C.F., la 12 mai 1997.
Acțiunea de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ s-a înregistrat la 8 octombrie 2004, astfel încât în mod corect, instanța de fond a admis excepția de tardivitate invocată potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Așa fiind hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3138/2005. Contencios → |
|---|
