ICCJ. Decizia nr. 3102/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3102/2005
Dosar nr. 2542/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2003, reclamanta N.L. a contestat hotărârea nr. 6783/4177 din 6 august 2003, prin care pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti i-a respins cererea de constatare a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că tatăl său a fost detaşat din comuna Cetatea Albă, în judeţul Buzău, împrejurare care constituie o strămutare forţată din localitatea de domiciliu.
Prin cererea depusă la data de 18 noiembrie 2003, reclamanta a precizat că perioada pentru care solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este cuprinsă între luna octombrie 1943 şi 6 februarie 1948.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2040 din 2 decembrie 2003, a admis în parte acţiunea; a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, reţinând că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din lege, numai pentru această perioadă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că instanţa a greşit, admiţând în parte acţiunea reclamantei, în lipsa unor probe concludente şi cu atât mai mult, cu cât acţiunea în contencios administrativ nu este o acţiune în constatarea drepturilor.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice.
Din certificatul de naştere rezultă că reclamanta s-a născut la 30 iulie 1937 în U.R.S.S. - Cetatea Albă şi este fiica lui N.P. şi N.V.
Certificatul nr. 2755 din 21 decembrie 1946, emis de Ministerul Educaţiei Naţionale - Comisia de Lichidare Sibiu atestă faptul că N.P., tatăl reclamantei, a funcţionat ca învăţător titular în judeţul Cetatea Albă, în perioadele 1 septembrie 1928 - 28 iunie 1940 şi 10 octombrie 1941 - până la evacuarea din martie 1944, situaţie confirmată şi de ordinul de serviciu nr. 2580 din 23 martie 1944.
Astfel, corect instanţa de fond a stabilit că perioada refugiului, este cuprinsă între 1 martie 1944 şi 6 martie 1945, data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000, perioadă pentru care reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din actul normativ menţionat.
În consecinţă, hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2040 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3114/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
