ICCJ. Decizia nr. 3137/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 216, reclamanta Universitatea T.M. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și Tineretului, anularea parțială a Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 4501 din 16 iunie 2003, respectiv a prevederilor art. 8 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înscrierea la studii a cetățenilor străini, a cetățenilor străini de origine etnică română și a cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, la instituțiile de învățământ superior particular acreditate în România (M. Of. nr. 761/30.01.2003).
în motivarea acțiunii s-a precizat că prin art. 8 alin. (1) din actul atacat s-a instituit în sarcina instituțiilor de învățământ superior particular, obligația de a încheia în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a normelor metodologice - anexă la Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, o convenție prin care se va stabili modalitatea virării în cont a procentului de 30% din sumele încasate cu titlu de taxă de școlarizare de la studenții străini pe cont propriu, reglementare ce-i încalcă drepturile și aduce atingere intereselor sale legitime.
Referitor la temeiul legal al virării către Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, a procentului de 30%, reclamanta a precizat că H.G. nr. 741/2003 a fost publicată ulterior ordinului și nu poate constitui bază legală, iar H.G. nr. 23/2001, menționată în preambul, nu cuprinde dispozițiile privind obligația virării procentului de 30%, astfel că nici acest act normativ nu constituie temei legal.
S-a mai precizat că prevederile art. 8 din actul atacat încalcă autonomia universitară, reglementată în art. 92 din Legea nr. 84/1995, ca urmare a restrângerii dreptului de proprietate și contravine art. 41 alin. (1) și (2) și art. 135 din Constituție, referitoare la protecția proprietății private.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 531, pronunțată la 17 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat art. 8 din Normele metodologice aprobate prin Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 4501/2003 (M. Of. nr. 761/30.01.2003), ca nelegal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de contencios a reținut că prevederile din actul atacat sunt nelegale și că taxele percepute de la studenții de la Universitatea T.M. București, reprezintă plata serviciului de învățământ de care aceștia beneficiază, reprezentând o sursă de venit pentru reclamantă, pe care aceasta are dreptul de a-l gestiona potrivit art. 92 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, care reglementează activitatea financiară în cadrul autonomiei universitare.
S-a motivat în drept pe art. 22 din H.G. nr. 741/2003, care nu a fost avut în vedere, care precizează că fondul constituit la dispoziția Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, pentru situații speciale și neprevăzute este în cuantum de cel mult 5% din încasările în valută.
De asemenea, s-a reținut că procentul de 30% stabilit nu are o bază legală din care să rezulte proporționalitatea, ca cerință de bază a sistemului de impunere, iar scopul fondului constituit din aceste sume este vag exprimat.
în legătură cu consimțământul exprimat de reclamantă, referitor la obligația de a vira procentul de 30% din sumele încasate de instituțiile de învățământ superior particular prevăzute de art. 1 din ordin, instanța a constatat că nu are valoare juridică, întrucât convenția a fost încheiată înainte de publicarea Ordinului nr. 4501/2003.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul Educației, și Cercetării, care a invocat nelegalitatea, susținând în motivarea recursului că s-au formulat critici în legătură cu interpretarea greșită a prevederilor art. 8 din ordinul atacat, a Convenției încheiate între reclamantă și pârâta-recurentă și a încălcării drepturilor de care beneficiază studenții și absolvenții Universității T.M. București.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.
Rezultă că prin dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 4501 din 16 iunie 2003, contestat în instanță, a fost instituită obligativitatea unităților de învățământ superior particular de a încheia o convenție cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, pentru virarea procentului de 30% din taxele școlare plătite de studenții străini care studiază pe cont propriu, în contul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 84/1995, legea învățământului, cu modificările și completările ulterioare, învățământul particular constituie o alternativă la învățământul de stat sau completează serviciul public organizat de stat, astfel că universitățile nu sunt exonerate de obligațiile pe care le au de a presta serviciul public de învățământ în interesul studenților.
Intrate în sistemul național de învățământ, instituțiile de învățământ particular acreditate se bucură de aceleași drepturi și sunt ținute de aceleași obligații, ca și instituțiile de învățământ superior.
Prin ordinul emis, principiul autonomiei universitare prevăzut, atât în legea învățământului, cât și în Constituția României, nu a fost încălcat, acesta fiind respectat, atât de învățământul de stat, cât și de cel particular.
Art. 8 din Ordinul nr. 4501/2003, contestat, cuprinde pe lângă condițiile de virare a procentului de 30% din taxele de școlarizare plătite de studenții străini, către instituțiile de învățământ superior acreditate, în contul Ministerului Educației și Cercetării, și alte dispoziții referitoare la drepturi și obligații.
Acest procent, provenit din taxele de școlarizare în valută de la cetățenii străini, este folosit pentru constituirea unui fond special pe baza căruia se oferă burse de studii în străinătate, la care contribuie și instituțiile de stat, iar de sistemul de acordare a burselor beneficiază atât studenții din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular, astfel că prevederile art. 8 se înscriu într-un cadru de legalitate.
în ce privește Convenția încheiată de intimată, cu recurenta, rezultă că aceasta a fost semnată în deplină cunoștință de cauză, urmând să se supună prevederilor ordinului, el fiind adus la cunoștință la începutul anului universitar, când putea să înscrie cetățenii străini la studii, astfel că poziția intimatei, de contestare, este total nejustificată.
Rezultă, așadar că prevederile din art. 8 nu încalcă drepturile de care beneficiază studenții și absolvenții Universității T.M. București cum greșit a reținut instanța de fond, cum, de altfel, nici una din instituțiile de învățământ superior, atât de stat sau particular, nu ar contestat legalitatea ordinului.
Taxele plătite de studenți reprezintă contravaloarea serviciilor prestate în scopul școlarizării, fiind în același cuantum, atât pentru cei din învățământul superior privat, cât și cel de stat.
Astfel fiind, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și în fond, a respins acțiunea, prevederile art. 8 din Ordinul nr. 4501/2003 întrunind condițiile de legalitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3189/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3001/2005. Contencios → |
|---|
