ICCJ. Decizia nr. 3150/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 2005, la Curtea de Apel București, Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2946 din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
în motivarea recursului, recurenta a precizat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca întemeiată, cererea numitului H.M., potrivit Legii nr. 189/2000, numai în baza a două declarații de martori, respectiv C.I. și I.L., mai ales că actele depuse ulterior în sprijinul cererii, trebuiau atașate la o nouă cerere pe care petentul să o facă către comisia de specialitate.
Sentința a mai fost atacată cu recurs și de H.M., care a susținut că, deși instanța de fond, prin sentința atacată, i-a admis cererea și a dispus anularea hotărârii nr. 12182/837 din 4 mai 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - octombrie 1941 și martie 1944 - martie 1945, i-a respins cererea de cheltuieli de judecată, hotărârea instanței, sub acest ultim aspect, s-a referit la împrejurarea că reclamantul a depus majoritatea actelor doveditoare la instanță, și nu în fața comisiei.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința civilă nr. 2946 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de H.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. S-a anulat hotărârea nr. 12182/837 din 4 mai 2004, emisă de pârâtă, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - octombrie 1941 și martie 1944 - martie 1945.
Totodată, s-a respins cererea de cheltuieli de judecată, ca nefondată, cu motivarea că reclamantul a depus majoritatea actelor doveditoare la instanță, și nu în fața comisiei.
Sub aspectul stabilirii drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - octombrie 1941 și martie 1944 - martie 1945, hotărârea este temeinică.
De precizat că, din nota scrisă de petent rezultă că acesta a solicitat aplicarea Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - martie 1945, deși susține în continuare că a fost persecutat etnic până în 1950.
în mod corect, pe baza probelor aflate la dosarul cauzei, în condițiile Legii nr. 189/2000, s-a recunoscut petentului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - octombrie 1941 și martie 1944 - martie 1945, Curtea de Apel București admițând, deci, în parte cererea formulată.
Cât privește aspectul actelor depuse de petent, la comisie, acestea au fost analizate de instanță, în decursul judecății fiind depus în plus, copie de pe catalogul Școlii din comuna Căușani Noi, județul Tighina, din care a reieșit că petentul a fost mutat la Școala din comuna Dragoș-Vodă, în septembrie 1944.
Sub acest aspect, deci, este greșită respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de petent, potrivit art. 274 C. proc. civ., întrucât recurentul-pârât a căzut în pretenții, astfel încât cererea de cheltuieli de judecată a fost admisă în raport cu admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3222/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3189/2005. Contencios → |
|---|
