ICCJ. Decizia nr. 3298/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 1614, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.R.E., să se constate nelegalitatea și neconstituționalitatea deciziei nr. 57/1999,art. 2 alin. (2), prin care s-a prelungit valabilitatea contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate în baza prevederilor Regulamentului de furnizare și utilizare a energiei electrice, aprobat cu H.G. nr. 236/1993.
La termenul din 11 octombrie 2004 a fost pusă în discuția părților excepția tardivității față de împrejurarea că decizia menționată a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, la data de 21 decembrie 1999.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2023, pronunțată la 11 octombrie 2004, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora acțiunea în contencios administrativ nu poate fi exercitată mai târziu de 1 an de la data comunicării actului atacat, în speță data publicării în Monitorul Oficial, acțiunea este tardivă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul S.V., invocând nelegalitatea, susținând, în motivare, că prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile art. 21 din Constituție.
Recursul este nefondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.
Rezultă că actul atacat a fost publicat în Monitorul Oficial, la 21 decembrie 1999 și că acțiunea a fost înregistrată la 16 iunie 2004, la instanța de contencios administrativ, astfel că în mod întemeiat s-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, cererea fiind tardivă.
în legătură cu neconstituționalitatea acestei prevederi, Curtea a constatat că aceasta nu încalcă dreptul fundamental privind accesul în justiție, termenul prevăzut în lege de 1 an fiind un termen de decădere.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, motiv pentru care recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3221/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3349/2005. Contencios → |
|---|
