ICCJ. Decizia nr. 3161/2005. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3161/2005
Dosar nr. 396/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 859 din 15 octombrie 2002, a Camerei de Conturi Braşov - Direcţia de Control Financiar Ulterior, către Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Braşov, a fost trimisă încheierea nr. 54 din 3 octombrie 2002, a completului constituit conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile constatate la SC C. SA Braşov, la SC I.S. SRL Bucureşti şi la Primăria Braşov.
Colegiul jurisdicţional Braşov, prin sentinţa nr. 10 din 21 ianuarie 2003, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţelor Curţii de Conturi, cu privire la obligarea pârâţilor U.A. şi T.R., la plata despăgubirilor civile în valoare de 5.040.929.529 lei şi 688.418.742 lei către Primăria municipiului Braşov şi în consecinţă, a respins ca inadmisibile pct. 2 lit. e) şi m) din încheierea nr. 54/2002.
De asemenea, a admis în parte încheierea nr. 54/2002, în sensul că a obligat pârâţii R.A., C.D., B.L., P.A., L.M., L.B., S.D., R.G. şi T.M., să plătească Primăriei municipiului Braşov, despăgubiri civile în valoare de 548.442.692 lei şi a constatat că acest prejudiciu a fost recuperat integral de la terţi.
S-a respins ca neîntemeiat pct. 2 lit. d) din încheierea nr. 54/2002 privind obligarea pârâtului G.I., la plata despăgubirilor civile, în valoare de 86.969.408 lei şi a foloaselor nerealizate, de 29.114.066 lei, s-a disjuns pct. 2 lit. e), f) şi g) din actul de sesizate privind obligarea pârâţilor S.D., R.G., O.M. şi T.M., la plata către Primăria municipiului Braşov, a unor despăgubiri civile în valoare de 209.589.798 lei, pentru care s-a acordat termen de judecată la 18 februarie 2003 şi au fost obligaţi pârâţii R.A., C.D., B.L., P.A., L.M., L.B., S.D., R.G. şi T.M., la câte 50.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că pârâţii T.R. şi U.A. nu pot fi judecaţi de către aceasta, pentru că, în calitate de Secretari ai Consiliului Local al municipiului Braşov, nu se cuprind în categoria persoanelor prevăzute de Legea nr. 94/1992.
Mai reţine că bugetul local a fost păgubit cu suma de 9.187.184 lei, la care s-au adăugat foloase nerealizate în sumă de 4.181.032 lei, pentru care răspund membrii comisiei de negociere, ca urmare a plăţii eronate către SC I.S. SRL, sume ce s-au recuperat ulterior de la această societate şi că pentru plăţile făcute nejustificat în contul Administraţiei Financiare Braşov, pentru utilităţi, pârâţii R.G. şi T.M. datorează Primăriei municipiului Braşov, suma de 37.957.654 lei, reprezentând foloase nerealizate, calculate ca urmare a întârzierii în recuperarea de la Administraţia Financiară Braşov, a plăţilor respective.
Reţine şi că solicitarea de obligare a pârâtului G.I., la plata sumei de 108.281.501 lei, reprezentând despăgubiri civile acordate fostului salariat al Primăriei municipiului Braşov, R.T., în baza unei hotărâri judecătoreşti, este neîntemeiată, deoarece G.I. nu a săvârşit un abuz de drept, iar primăria nu a suferit vreo pagubă, pentru că sumele ce se datorau, au rămas la nivelul bugetului local şi s-au utilizat în scopuri curente.
Stabileşte şi că s-au făcut nedatorat plăţi către I.C.I.M. SA Braşov şi SC L. SA, pentru care vinovăţia revine pârâţilor L.B., B.L. şi T.M., dar că prejudiciile aduse Primăriei municipiului Braşov au fost recuperate integral.
Recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Braşov împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 395 din 6 iunie 2003, prin care s-a modificat sentinţa, în sensul că a fost admis actul de sesizare şi s-a dispus obligarea intimatului-pârât G.I., la plata către Consiliul Local al municipiului Braşov, a sumei totale de 86.969.408 lei şi a dobânzii de 17,9% pe an, calculată de la data plăţii către terţul beneficiar şi până la achitarea prejudiciului, cu menţiunea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa reţine că intimatul G.I., în calitate de ordonator principal de credite, avea obligaţia de a aduce la îndeplinire hotărârile instanţelor de judecată, iar neîndeplinirea atribuţiilor sale a dus la înregistrarea în bugetul local, a unui prejudiciu în valoare de 86.969.408 lei.
Mai reţine că exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu conduce la stingerea obligaţiei şi nici nu constituie un motiv pentru neîndeplinirea îndatoririi de achitare a despăgubirilor civile stabilite de instanţa de judecată.
Consideră că prejudiciul este cert şi real, rezultat din diferenţa de sumă achitată în plus, iar apărarea că suma în cauză a rămas la nivelul bugetului local şi utilizată în scopuri curente, nu este de natură să-l exonereze de răspundere pe intimat, deoarece cheltuielile bugetare au o destinaţie legală precisă.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs, G.I., în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992 a Curţii de Conturi, prin care solicită modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii sesizării Camerei de Conturi Braşov în ce priveşte obligarea sa la plata către Consiliul Local al municipiului Braşov, a sumei de 86.969.408 lei şi a dobânzii de 17,9%.
Arată că în temeiul art. 111 alin. (1) teza I C. muncii, dreptul la despăgubire poate fi recunoscut numai până la limita salariului nerealizat integral, urmare a desfacerii contractului de muncă, dar instanţa nu a ţinut cont de această dispoziţie legală, din care rezultă că suma de achitat nu putea fi mai mare decât salariul pe care l-a realizat R.T., indiferent în ce fază a procesului se achita suma.
Mai arată că instanţa a reţinut greşit că s-a plătit în plus, suma totală de 86.969.408 lei, care include despăgubirile acordate şi actualizarea lor, fără să ţină cont că suma respectivă a rămas la nivelul bugetului local, utilizată în scopuri curente şi nu reprezintă pagubă pentru bugetul local, ceea ce înseamnă că nu există elemente care să atragă răspunderea civilă delictuală.
Menţionează şi că sumele nu se pot plăti către Consiliul Local al municipiului Braşov, pentru că acesta nu are buget propriu, existând numai bugetul municipiului Braşov.
Susţine că pentru suma de 48.248.457 lei, reprezentând despăgubiri şi 21.483.966 lei, reprezentând foloase nerealizate, Colegiul jurisdicţional Braşov a respins sesizarea Camerei de Conturi Braşov, sentinţă ce a fost menţinută de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, existând putere de lucru judecat faţă de hotărârile pronunţate anterior, prin care s-a stabilit lipsa elementelor constitutive ale atitudinii de rea credinţă a sa.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa civilă nr. 13668 din 14 octombrie 1998, a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă la 27 mai 1999 (prin respingerea apelului şi recursului), s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă al numitului R.T., reîncadrarea în muncă şi obligarea Primăriei municipiului Braşov la plata despăgubirilor civile către acesta, conform art. 136 alin. (1) C. muncii şi la 5.000.000 lei daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 15962 din 15 decembrie 1999, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a constatat că despăgubirile la care Primăria municipiului Braşov a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 13668/1998, au cuantumul de 32.023.245 lei.
Tribunalul Braşov, prin Decizia civilă nr. 1208 din 19 mai 2000, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat Primăria municipiului Braşov, la plata sumei de 108.281.501 lei reprezentând despăgubiri civile actualizate la rata inflaţiei.
Între timp, R.T. a solicitat înfiinţarea şi validarea popririi pentru despăgubirile civile stabilite prin sentinţa civilă nr. 13668/1998, cerere admisă de Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 1265 din 20 ianuarie 2000, prin care se validează poprirea pentru suma de 48.248.457 lei, cu obligarea şi la plata sumei de 46.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sentinţă ce a rămas irevocabilă în cursul anului 2000.
Cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1208/2000 a fost respinsă de Tribunalul Braşov, prin Decizia civilă nr. 2870 din 27 octombrie 2000, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 185 din 21 februarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, care a obligat Primăria municipiului Braşov la cheltuieli de judecată către R.T., în sumă de 2.000.000 lei.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 10129 din 28 septembrie 2001, a Judecătoriei Braşov şi suma de 108.281.501 lei s-a reactualizat cu încă 20.050.364 lei.
S-a plătit lui R.T., suma de 62.919.044 lei, la 15 martie 2001, iar suma de 48.248.457 lei, la 12 octombrie 2001, în total suma de 111.167.501 lei.
Deoarece s-a apreciat că s-a făcut cu întârziere plata sumei stabilită iniţial în favoarea lui R.T. şi din acest motiv, Primăria municipiului Braşov a fost obligată să plătească în plus, suma de 86.969.408 lei, formată din 62.919.044 lei şi 24.050.364 lei, reprezentând actualizări ale sumei stabilită iniţial, în final s-a dispus, prin Decizia nr. 395/2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, obligarea recurentului G.I. la plata acestei sume şi a dobânzii de 17,9%, de la data plăţii către beneficiar şi până la achitarea prejudiciului.
Acest punct de vedere nu poate fi primit.
Trebuie ţinut cont că printr-o primă hotărâre nu s-a stabilit o creanţă certă, astfel că prin altă fază procesuală s-a calculat cuantumul creanţei la data de 19 mai 2000, dar s-a stabilit definitiv această creanţă, la 28 septembrie 2001.
De asemenea, trebuie avut în vedere că Primăria municipiului Braşov a folosit toate mijloacele legale în apărarea sa, inclusiv căile de atac ordinare şi extraordinare împotriva hotărârilor care erau în defavoarea sa.
Mai trebuie ţinut cont şi de împrejurarea că plăţile s-au făcut la scurt timp după ce s-a stabilit irevocabil cuantumul datoriei, ca şi de faptul că prin sentinţa nr. 3/2002 a Colegiului jurisdicţional Braşov, s-a respins sesizarea formulată de Camera de Conturi, pentru obligarea lui G.I., la plata sumei de 48.248.457 lei, cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 21.483.966 lei, cu titlu de foloase nerealizate, recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar împotriva acestei sentinţe fiind respins prin Decizia nr. 488/2002, cu motivarea că s-a achitat suma de către Primăria municipiului Braşov.
Susţinerea recurentului, că în cauză există putere de lucru judecat în ce priveşte lipsa elementelor constitutive ale atitudinii de rea-credinţă din partea sa, nu poate fi reţinută.
În puterea lucrului judecat intră numai dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, nu şi considerentele acesteia, şi cu atât mai mult ale unei hotărâri a instanţei Curţii de Conturi.
În plus, prin sentinţa nr. 3/2002 a Colegiului jurisdicţional Braşov, s-a respins sesizarea făcută împotriva recurentului, pe considerentul că suma pretinsă a fost achitată deja de către Primăria municipiului Braşov.
Obligarea recurentului la plata sumei stabilită prin Decizia nr. 395/2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, nu se impunea, şi pentru că numai după ce s-a stabilit definitiv cuantumul creanţei lui R.T., exista obligaţia legală la efectuarea plăţii, ori la data solicitării creanţa sa nu era certă, lichidă şi exigibilă, în sensul prevederilor art. 379 C. proc. civ., mai ales că se promovaseră căile de atac şi exista riscul întoarcerii executării.
Chiar dacă nu prezintă mare relevanţă în cauză, este totuşi de menţionat faptul că suma ce trebuia achitată lui R.T., a fost folosită tot în scopuri curente, rămânând la nivelul bugetului local până la data efectuării plăţii către acesta.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se lipsa culpei recurentului, urmează să se admită recursul de faţă, în temeiul dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 94/1992, ale pct. 1 din Legea nr. 49/2004, de aprobare a OUG nr. 117/2003 şi ale art. 314 C. proc. civ.
Ca atare, se va casa Decizia atacată, respingându-se recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Braşov împotriva sentinţei nr. 10 din 21 ianuarie 2003, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Braşov, pe care-o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.I., Primarul municipiului Braşov, împotriva deciziei nr. 395 din 6 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi respinge recursul jurisdicţional, menţinând sentinţa nr. 10 din 21 ianuarie 2003, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3159/2005. Contencios. Anulare H.G. nr. 855 /... | ICCJ. Decizia nr. 3163/2005. Contencios. Anulare Ordin şi... → |
|---|
