ICCJ. Decizia nr. 3169/2005. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3169/2005
Dosar nr. 161/2005
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iulie 2004, reclamanta Fundaţia Î.P.C.M. Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând obligarea acestuia să acopere de la bugetul de stat, cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic din şcolile cooperaţiei meşteşugăreşti, pe ultimii 3 ani, în sumă totală de 24.332.084.835 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a solicitat pârâtului, în temeiul art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, modificată şi completată, să dispună plata salariilor personalului didactic din şcolile cooperaţiei meşteşugăreşti pe ultimii 3 ani, dar că s-a refuzat cererea, cu motivarea că prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, se aplică în prezent, numai pentru clasele în lichidare la care cifra de şcolarizare a fost acceptată de minister.
Mai arată că ulterior, a formulat reclamaţie administrativă, la care nu i s-a răspuns, şi că în perioada 1995 - 1998, grupurile şcolare de arte şi meserii S.H. ale C.M. au beneficiat de plata salariilor personalului didactic prin intermediul inspectoratelor şcolare judeţene, dar nelegal, unele inspectorate şcolare au refuzat plata acestor salarii, începând cu anul 1999, iar altele le-au plătit sporadic.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care invocă lipsa calităţii procesuale a reclamantei, susţinând că grupurile şcolare de arte şi meserii S.H. sunt persoane juridice distincte, cu autonomie organizatorică, iar reclamanta are ca scop organizarea şi coordonarea activităţilor desfăşurate de acestea.
În ce priveşte fondul cauzei, solicită ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, considerând că pentru unităţile şcolare cooperatiste, care sunt instituţii de învăţământ particular, cifra de şcolarizare nu mai este aprobată de pârât şi din acest motiv nu mai există baza de calcul a fondurilor.
Menţionează că prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 s-au aplicat numai pentru clasele în lichidare, pentru că s-a aprobat cifra de şcolarizare şi că prin Legea nr. 354/2004 a fost abrogat alin. (3) al art. 117 din Legea nr. 86/1995.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2947 din 24 decembrie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, dar a respins şi acţiunea, ca nefondată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamantul are calitate procesuală, pentru că reprezintă pe plan juridic, entităţile sale cu terţii, autoritatea publică şi instituţiile similare din ţară şi străinătate, conform prevederilor art. 9 din Statutul fundaţiei.
Reţine şi că acţiunea este nefondată, deoarece pentru unităţile şcolare cooperatiste cifra de şcolarizare nu mai este aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar art. 2 alin. (1) din HG nr. 538/2001, nu include unităţile şcolare cooperatiste între unităţile de învăţământ preuniversitare, finanţate din bugetul de stat, prin intimat.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că pârâtul şi instanţa nu au invocat un text legal privitor la nefinanţarea salariilor personalului didactic din şcolile cooperaţiei meşteşugăreşti din bugetul de stat, prin pârât, HG nr. 538/2001 referindu-se numai la finanţarea învăţământului preuniversitar de stat.
Arată că abrogarea art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 a intervenit numai în anul 2004, iar faptul că pârâtul nu a înţeles să adopte o hotărâre care să reglementeze metodologia de finanţare a şcolilor cooperatiste, în temeiul art. 117 alin. (3) din această lege până la abrogarea textului respectiv, este o culpă a acesteia şi o situaţie de neaplicare a legii.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Art. 117 din Legea nr. 85/1995, a învăţământului, se referă la învăţământul cooperatist, iar alin. (3) al acestui articol prevede expres că „Ministerul Învăţământului acoperă de la bugetul de stat, cheltuielile pentru şcolarizarea personalului didactic, cu excepţia personalului care asigură instruirea practică".
Alin. (3) al art. 117 a fost abrogat prin Legea nr. 354/2004 (M. Of. nr. 687/30.06.2004).
HG nr. 538/2001, invocată de intimat, reţinută şi de instanţa de fond, ca fiind aplicabilă în cauză, se referă numai la finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, astfel că nu este aplicabilă în ce priveşte unităţile de învăţământ preuniversitar din cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti care, conform art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/1995, sunt proprietatea asociaţiilor cooperatiste.
Ca atare, se impune ca de la bugetul de stat, prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării, să se acopere cheltuielile pentru şcolarizarea personalului didactic din cadrul învăţământului preuniversitar din cooperaţia meşteşugărească, exceptând personalul care s-a ocupat de instruirea practică a elevilor din şcolile respective.
Astfel fiind, pentru perioada iulie 2001 - iunie 2004, aceste cheltuieli trebuiau suportate din bugetul de stat, prin intermediul intimatului.
Cum la dosar nu există suficiente dovezi din care să rezulte sumele reale ce revin personalului didactic din unităţile de învăţământ ale cooperaţiei meşteşugăreşti, este necesar a se dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
Instanţa căreia i se retrimite cauza, urmează să administreze probe pentru stabilirea cu exactitate a acestor drepturi, ţinându-se cont de cadrele didactice care trebuiau legal să fie salarizate din fonduri de la bugetul de stat, de perioada în care au prestat serviciu la unităţile şcolare respective şi, eventual, de sumele primite prin inspectoratele şcolare judeţene în cursul perioadei în discuţie.
Dacă va considera necesar, instanţa poate administra şi o probă cu expertiză contabilă, bineînţeles în situaţia în care relaţiile obţinute de la recurentă sau de la autoritatea publică competentă din sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti nu sunt lămuritoare şi nu se contestă de către intimat.
Înscrisurile depuse de recurentă la dosar nu sunt suficiente pentru rezolvarea pricinii, în sensul celor menţionate mai sus, ele cuprinzând numai o parte din perioada în discuţie şi nu se poate cunoaşte în ce măsură sunt reale.
Pentru considerentele arătate anterior, urmează ca, în temeiul art. 313 şi 315 C. proc. civ., să se admită recursul, să fie casată sentinţa recurată şi să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Fundaţia Î.P.C.M. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2947 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3172/2005. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
