ICCJ. Decizia nr. 3260/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 29 octombrie 2002, reclamanta SC V.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, anularea deciziei nr. 498 din 26 septembrie 2002 și cu Garda Financiară Centrală, a procesului-verbal nr. 1042 din 11 iulie 2002, exonerarea de plata sumei de 899.678.525 lei, reprezentând T.V.A., majorări de întârziere și penalități aferente, precum și suspendarea executării deciziei nr. 498/2002, până la soluționarea definitivă a litigiului.
în motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit nu s-a admis deductibilitatea T.V.A., pe motiv că la baza acestei sume stau contracte de asociere în participațiune, deși în realitate, conform convenției reale a părților, la momentul încheierii acestora, prin natura și obiectul lor, acestea sunt de fapt contracte de prestări servicii.
Prin sentința civilă nr. 1676 din 21 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat în parte pct. 2 din decizia nr. 498/2002 și procesul-verbal nr. 1042 din 11 iulie 2002 și a exonerat reclamanta de plata sumei de 899.674.525 lei, T.V.A., plus majorări și penalități aferente.
S-a reținut că în realitate, contractele menționate în actul de control, sunt contracte de prestări servicii, în conținutul acestora regăsindu-se toate elemente specifice unui astfel de contract, confirmând astfel și voința reală a părților.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară - Comisariatul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut, în esență, că hotărârea s-a bazat exclusiv pe concluziile expertizei efectuate în cauză, fără a se avea în vedere conținutul clauzelor contractuale prin care se dovedește fără echivoc că este vorba de contracte de asociere în participațiune, având ca temei legal dispozițiile art. 251 - 256 C. com.
S-a mai susținut că neîndeplinirea obligațiilor prevăzute pentru asociații în participațiune, nu poate schimba natura juridică a acestora.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.
SC V.I. SRL a încheiat cu SC F.I. SRL, SC M.T.I. SRL, SC T.E. SRL și SC I.C. SRL, contracte având ca obiect de activitate, conform art. 4 din contract, "activitate comercială cu împărțirea sarcinilor legate de strategia comercială financiară și marketing, import și vânzare de produse diverse, urmărire, încasare și stabilire profit".
Aceleași contracte, prin art. 6, prevăd ca modalitate de plată, că: "împărțirea rezultatului activității desfășurate se face prin cotă procentuală aplicată asupra cifrei de afaceri rezultată, stabilită de comun acord și acceptată prin factura emisă de fiecare dintre societățile contractante, sau în procent de 10% din cifra de afaceri, atunci când părțile nu convin asupra cotei".
Din derularea contractelor menționate a rezultat că pe baza comenzilor lansate de SSC V.I. SRL, societățile comerciale contractante au realizat: studii financiare și gestiune, studii tehnice și de marketing și au semnat contracte comerciale și au emis oferte către potențiali clienți, au emis comenzi interne și externe pentru produsele ce urmau să fie livrate etc., activități pentru care au emis facturi prin aplicarea cotei procentuale asupra cifrei de afaceri realizate într-o anumită perioadă, iar pentru veniturile încasate, au achitat la buget, impozitul și T.V.A. aferent.
Reținând acest aspect și având în vedere și faptul că în conformitate cu aceleași dispoziții contractuale, societatea beneficiară, SC V.I. SRL a suportat în totalitate cheltuielile ocazionate de desfășurarea activităților menționate, precum și faptul că la sfârșitul perioadei de raportare a veniturilor și cheltuielilor, nu a existat obligația transmiterii pe bază de decont către fiecare partener în vederea înregistrării în propria contabilitate, în mod corect s-au apreciat aceste contracte, ca fiind de prestări servicii.
Că este așa, rezultă și din faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 251 C. com., "asocierea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți, o participațiune din beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni".
Or, în cauză în nici unul dintre contractele încheiate de reclamantă pe perioada verificată de comisarii Gărzii Financiare Centrale, nu s-au stipulat asemenea clauze, serviciile fiind prestate în numele și pentru societatea reclamantă care, la rândul său, și-a achitat proporțional datoriile către bugetul de stat.
Faptul că aceste contracte s-au intitulat de asociere în participațiune, nu este suficient să determine și natura juridică, fiind posibil, așa cum s-a dovedit în cauză, că prin voința părților, acestea să stabilească această natură.
Reținând, astfel, ca legală și temeinică hotărârea Curții de Apel București și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 3334/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3195/2005. Contencios → |
|---|
